Un îngeraş de fată

Povești naive - varianta a doua

2012-02-23T17:04:00.005+02:00

Nu am vrut să rămâneți cu impresia greșită că doar surioara mai mare este cea care crează în casa noastră.
Nu. Noi suntem o familie în care toți membrii sunt muncitori și talentați de mici.
Convingeți-vă!

Și să nu vă legați de suzi, vă rugăm. Suzi are și ea rolul ei bine stabilit în procesul creativ. Trebuie să recunoașteși că un artist cu suzi are o aură mult mai interesantă...

Povești naive

2012-02-23T16:38:00.004+02:00

Cei doi frați
A doua stea pe stânga (povesti naive) de Paula.

Folosindu-se doar de desene, Paula a ”scris” două povești.
Prima este despe doi frați, un prinț și o prințesă care se jucau și, deși nu bănuiți, vânătorul le-a spart mingea cu o sageată, fapt de o gravitate deosebită, ce a dus la supărarea soarelui, a lunii și a stelei căzătoare.

În cea de-a doua poveste este vorba despre o zână care transformă o floare într-o stea apoi într-un brad, într-o inimă, într-o rachetă, într-un căruț de magazin și apoi într-un unicorn. Noaptea era unicorn, că ziua era fetiță care iubea turta dulce în formă de stea și fluturașii.

Dar sunt convinsă că ați ”citit” și voi poveștile fără nicio problemă...

Supa de chimen

2012-02-21T18:10:00.005+02:00

Pentru că fetele au o mică răceală și suntem în perioada de bolire și oblojire și pentru că tot a început postul, m-am gândit să fac o supă de chimen.
E prima mea supă de chimen, prima făcută și prima mâncată, prin urmare nu am cu ce să compar. La noi în familie ciorbele sunt la putere și supele cu multe legume, cu tăiței, așa că nu prea suntem adepții supelor strecurate. Dar pentru orice este un început...
Soțul m-a ajutat la crutoane, au fost specialitatea lui.
Paula, care e expertă în supa asta, că o mănâncă de ani buni la grădiniță, mi-a spus în secret (de aceea am să vă rog să fiți discreți) că e bună și are același gust ca la grădi.
Rețeta e extrem de simplă, dar nu o dau că e plin netul de ea, o găsiți în multe variante explicată pe îndelete de bucătari mult mai pricepuți decât mine. Oricum nu e mare filosofie, se face foarte repede și e tare delicioasă, plus că miroase frumos. Pot spune doar că din legumele fierte am făcut și o salată orientată (așa îmi place mie să îi spun salatei orientale, că nu folosesc niciodată rețeta clasică, ci totdeauna o adaptez, mă orientez după ce găsesc prin cămară și prin frigider).
Să aveți poftă!

artista familiei

2012-02-18T17:51:00.003+02:00

Paula desenează, apoi vine să ne prezinte desenele. A desenat un T-Rex și un Triceratop stând lângă un palmier pe o foaie, iar cealaltă a împărțit-o în două, una cu o girafă, un fluture și un colibri, alta cu delfini, rechini și caracatițe. E fericită că ne plac desenele ei. Încurajată de entuziasmul nostru povestește:
Mami, eu sunt o artistă. M-am născut să fiu artistă, așa-i?
Ca orice artsit veritabil, e și tare nehotărâtă; vrea să se facă pictoriță... și dirijoare... și doctoriță.
Ah! artiștii...

Clujul ortodox plânge

2012-02-17T19:05:00.003+02:00

”Clujului i-a fost sfâşiată Mitropolia. Înaltului Bartolomeu i-a fost dezonorată memoria. Nu au putut să-l înfrângă în viaţă, fiindu-le teamă de vocea sa tunătoare şi de toiagul său de ierarh destoinic, şi atunci au aşteptat să urce la ceruri pentru a-l dezonora”.
Mai multe aflati citind un articol extrem de trist care spune cum Sinodul şi-a bătut joc de Cluj şi a călcat în picioare memoria Înaltului.
Mai multe cuvinte ar fi de prisos...

Planuri de viitor

2012-02-17T15:02:00.004+02:00

Mami, bunica mea va fi stră-străbunica nepoților mei, așa-i?
Ce poate fi mai reconfortant decât să-ți vizualizezi viitorul și totul să fie frumos și pozitiv, cu toate lucrurile așezate în matca lor firească, cum e posibil în orice vis de copil...

Mimă

2012-02-15T07:35:00.004+02:00

La ora 7, cu ochii lipiți de somn că mezina a avut două episoade de stat la povești astă noapte, căutam buimacă o fustiță în dulapul surioarei mai mari. Eu, influiențată de veștile dezastrelor și calamităților naturale, am pregătit copilului, care iese din casă la minus multe grade celsius, pantaloni. Dar, cum socoteala mamei nu se potrivește cu socoteala fetiței care are dans astăzi, m-am conformat rapid. M-a informat că până la grădi sunt buni pantalonii, dar trebuie musai și fustiță. Dacă e musai, cu plăcere, vorba ardeleanului.
După ce am terminat-o de aranjat, vine cu altă idee. Să jucăm mimă. Ea mimează, iar noi, în timp ce dibuim ghetuțe, alegem gecuțe, ghicim. Ce te poate trezi mai bine la ora 7 și câteva minute decât un joc de mimă... Sa jucăm!
Prima dată a prezentat parada modei.
A doua oară a început să dea grațios din mâini. Nu, nu e pasăre și nici balerină.
Ne-a dat un indiciu: stă lângă noi.
Ce ziceți? Încercați să ghiciți? Vă mai dau și eu un indiciu: stă și lângă voi.

prietenia...

2012-02-14T16:37:00.002+02:00

“Prietenia este confluenţa a două iubiri, având ceva din realitatea raiului. E ca şi când două râuri de munte, de pe povârnişuri diferite, se întâlnesc într-un anumit loc şi nu mai poţi spune care apă e a unuia şi care a celuilalt…“
(Pr. Teofil Părăian - duhovnicul care nu a văzut cu ochii, ci cu inima...)

melodii de dragoste

2012-02-14T12:57:00.002+02:00

Doua duete senzationale
Monica Anghel si Stefan Iordache:

Stefan Banica tata si fiu:

All you need is love

2012-02-13T17:58:00.005+02:00

Chiar daca zilele astea veti fi bombardati cu tot felul de filme unele mai siropoase decat altele, va recomand din toata inima ultimul episod filmat chiar zilele astea din serialul meu preferat, Anatomia lui Gray, despre nenumaratele si nebanuitele moduri in care se poate manifesta dragostea.

Vizionare placuta!

iubirea

2012-02-13T10:15:00.004+02:00

Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure. - Rabindranath Tagore

Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii. - Roque Schneider
Iubirea este armonia a două suflete care cântă împreună. - Gregory J. P. Godek

surioara

2012-02-09T08:33:00.002+02:00

Am o soră mică-mică,
Gura ei - o floricică,
Ea nu știe să vorbească,
Știe numai să zâmbească.

Astăzi, la 1 an și 10 lunițe zâmbitoare!

Totu-i alb în jur cât vezi

2012-02-08T08:16:00.003+02:00

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
(Iarna, Nicolae Labis).

un pic de roz

2012-02-04T19:44:00.004+02:00

Pentru admiratorii sâmbetelor roz, a zambilelor timpurii și a gingășiei în stare pură, vă oferim două frumuseți roz ce-au răsărit în glastra noastră.

Sunt micuțe, dar tare parfumate.
Să aveți un weekend frumos!

musafira

2012-02-03T18:42:00.003+02:00

A găsit-o tati la serviciu semiînghețată, i s-a făcut milă de ea și a adus-o acasă.
E mică-mică-mică, țopăitoare, maronie, cu un cioc foarte ascuțit, coada in formă de evantai și tare agilă. Nu stă locului o clipă.
Nu știm ce specie e, dar asta nu ne oprește să ne bucurăm de ea și să sărim de încântare și noi aidoma ei.
Din două capace de ventilator i-a improvizat tati o căsuță ad-hoc.
Așteptăm să treacă gerul și o vom reda naturii.
Între timp țopăim și ne veselim...și noi...și ea...

Săptămâna Căsătoriei -Căsătoria merită!

2012-02-03T16:18:00.004+02:00

Săptămâna Căsătoriei 2012 la Cluj
Săptămâna Casatoriei este o sarbatoare internațională inițiată în Marea Britanie în 1997 si celebrată anual în perioada 7-14 februarie. În ultimii ani s-a extins în tot mai multe țări din lume, precum Elvetia, Germania, Cehia, Ungaria, Irlanda, SUA, Australia. Scopul ei este promovarea căsătoriei și sustinerea valorilor familiei în societate.

În România prima editie a Săptămânii Căsătoriei, 7-14 februarie 2011, s-a lansat la Cluj Napoca și s-a organizat în orase precum Oradea, Satu-Mare, Sighisoara, Mediaș si a constat într-o serie de evenimente pentru cuplurile casatorite derulate de ONG-uri, biserici si institutii, precum și anumite promoții oferite de firme cuplurilor căsătorite.

Trei copaci

2012-02-02T11:38:00.003+02:00

Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.
Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.
Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.
Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Eu nu vreau să părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt încât oamenii, privind la mine, să se gândească la Dumnezeu.
Anii au trecut şi cei trei copaci au crescut.
Într-o zi, nişte tăietori de lemne au urcat pe munte. Cei trei copaci au fost tăiaţi, purtând încă speranţa că visele lor măreţe se vor împlini.
Însă primul copac a fost făcut iesle pentru animale. În loc de aur şi diamante a fost umplut cu paie pentru animale.
Al doilea a fost dus într-un sat de pescari şi transformat într-o barcă de pescuit. Era prea mică pentru a putea naviga pe mări şi oceane, aşa că a fost lăsată pe lac, umplută de pescari cu peşti mirositori.
Al treilea copac a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd pentru mulţi ani. Visul de a aminti de Dumnezeu părea că nu se va împlini niciodată.
Dar Povestea nu se sfârşeşte aici!
Au trecut multe zile şi multe nopţi şi cei trei copaci aproape că au uitat de visele lor. Până într-o noapte, când un bărbat şi o femeie au aşezat în iesle un Prunc. Atunci primul copac a realizat că ţine cea mai mare comoară a lumii.
Într-o seară, mulţi ani mai târziu, barca făcută din cel de-al doilea copac mergea pe lac ducând un grup de oameni. Când o furtună puternică s-a abătut asupra lor, unul din ei a vorbit şi a liniştit vântul şi apa. Atunci copacul a înţeles că purta pe Regele cerurilor şi al pământului.
Apoi, într-o zi de vineri, Acelaşi Om care a potolit furtuna ducea o cruce făcută din cel de-al treilea copac. Urma să fie răstignit pe ea. Copacul s-a simţit nedreptăţit. Dar duminică dimineaţa, când soarele a răsărit şi când totul fremăta de bucurie, cel de-al treilea copac a înţeles că dragostea lui Dumnezeu a transformat totul şi că visele lor s-au împlinit.
Primul copac a ţinut în el cea mai de preţ comoară.
Al doilea copac a purtat în el pe Regele regilor.
Iar cel de-al treilea copac, făcut cruce, le amintea oamenilor de Dumnezeu.

Aceasta este povestea, iar acesta este filmuletul care o ilustreaza:

Ambele insa spun acelasi lucru: ca Dumnezeu are un mod minunat de a împlini visele noastre.

Ultima lună de iarnă

2012-02-01T12:05:00.007+02:00

Mult-așteptata noastră iarnă se pare că abia acum, când calendaristic se apropie de final, își intră și ea în drepturile ei străvechi.
Am profitat și noi cât am putut de mult de zăpada pe care încă o avem din belșug.
Prin urmare nu puteam să ratăm, pe înserate, o partidă bună de săniuș
pe sanie

sau pe lângă sanie, bucuria tot mare a fost.

Fetele cochetele

mândre tare de îngerașul lor.

Cam așa arătam la întoarcerea acasă, cu bujori în obrăjori...

Să vă bucurați de iarnă până o mai avem!

Premii bune anul are

2012-01-27T11:11:00.002+02:00

Am primit de la draga mea Ana un premiu frumos, acum la inceput de an.

Premiul vine la pachet cu trei întrebări:
1. Care este rețeta voastră preferată de mâncare postată pe blogul vostru?
Eu nu prea postez retețe pe blog, deși, fără să mă laud suplimentar, chiar gătesc destul de bine și cu multă pasiune, de destul de mulți ani.
2. Care este desertul vostru preferat postat pe blogul vostru?
Torturile. Iubesc torturile. Iubesc cu patimă torturile... Iar cele mai frumoase și delicioase torturi postate ( e adevărat fără rețetă) sunt cele de la zilele de naștere ale fetițelor.
3. Ce mancare credeti ca nu ați încerca niciodată să mâncati?
Eu cred în vorba care zice: niciodată să nu spui niciodată. Nu sunt pretențioasă la mâncare, de felul meu. Oricum, de bună voie și nesilită de împrejurări extreme, nu aș mânca nimic gătit din insecte, reptile, rozătoare sau alte asemenea viețuitoare.
Trimit si eu premiul mai departe la:
- Catrinel, Beatrice, Oana, Cella, Miutza;
-fetelor ce scriu la Copii si mame
- Anda, Sakura, Liliana, Pusicel, Aurelia si Marilena.
-câteva fete de departe: Corina, Mariana, Taniusa si Salmi.
Să aveti o zi frumoasă și un sfârșit de săptămână relaxant!

Puțin invidioasă

2012-01-26T15:55:00.004+02:00

Sunt puțin (mai mult) invidioasă, recunosc.
Eu nici acum, la un pic peste 30 de ani nu am un asemenea trup.
Spune-ți-mi și mie, cu câte stele în frunte trebuie să te naști ca să arați așa la 53 de ani:

Pentru Dior, Sharon Stone este dovada vie a sloganului "Azi, mai frumoasa decât la 20 de ani!" Tocmai din acest motiv, actrita reprezinta noua gama anti-imbatranire Capture Totale.
Și eu o văd întruchipând tot același slogan.
Mai că mi-ar veni să sar direct la 50 dacă aș sti că voi arata așa.
Glumesc, desigur :)))) deși cu frumusețea ei nu prea e loc de glumit...

Vremea patinajului...

2012-01-26T08:49:00.003+02:00

A venit vremea în care magia gheții pune stăpânire pe inimile noastre și au început zilele patinajului. Atât pentru noi, cât mai ales pentru ei.
Ei - marii sportivi.
Ei - magicienii gheții și ai patinelor, care ne țin pe noi, muritorii de rând, cu sufletul la gură.
Ei - fără de care iarna nu ar avea aceeași strălucire.

In perioada 25 – 29 ianuarie are loc Campionatul European de Patinaj Artistic. TVR va transmite în direct competitia de la Sheffield, Marea Britanie.
Programul complet si cine transmite in direct sport.
S-a transmis și ieri și va urma în zilele următoare.
Joi, 26 ianuarie, 17.15 - program liber masculin (în direct la TVR 2 şi înregistrat la TVR HD vineri, 27 ianuarie, de la ora 14.00);
Joi, 26 ianuarie, 21.00 - program liber perechi (în direct la TVR 2 şi înregistrat la TVR HD vineri, 27 ianuarie, de la ora 10.00);
Vineri, 27 ianuarie, 17.00 - program scurt feminin (în direct la TVR 2 şi înregistrat la TVR HD sâmbătă, 28 ianuarie, de la ora 9.00);
Vineri, 27 ianuarie, 21.00 - program liber dans (în direct la TVR 2 şi înregistrat la TVR HD sâmbătă, 28 ianuarie, de la ora 11.00);
Sâmbătă, 28 ianuarie, 15.30 - program liber masculin (în direct pe TVR 2 şi TVR HD);
Sâmbătă, 28 ianuarie, 21.00 - program liber feminin (în direct pe TVR 2 şi TVR HD);
Duminică, 29 ianuarie, 15.20 - Gala Laureaţilor (în direct pe TVR 2 şi TVR HD).
De asemenea și Eurosportul transmite Campionatul, dar nu stiu exact ce program au.
Nu vă doresc vizionare plăcută, pentru că veți avea cu siguranță, vă doresc să reușiți să vă faceți doar puțin timp pentru delectarea ochilor și a sufletului vostru!

Sunt bune și surioarele la ceva...

2012-01-25T21:31:00.003+02:00

Paula, fetiță descurcăreață, a învățat să o folosească pe surioara ei mai mică drept paravan când vrea să evite alte lucruri, invârtindu-l pe degete pe tati.
Într-o discuție cu el:
-De ce nu ai lăsat gustarea să o ai mâine la grădiniță?
-Nu am rezistat să nu o împart cu Georgia.

Zânele primăverii și alte minuni

2012-01-23T12:01:00.010+02:00

Știu că încă e iarnă. Îmi amintesc de asta fulgii mari și pufoși care dansează în fața ferestrei, dar cu toate astea vreau să vă arăt niște zâne ghidușe și primăvăratice.
Tabloul e lucrat de bunica și ni l-a dăruit nouă primăvara trecută. Ea a lucrat atât la el, iar mie mi-a trebuit aproape un an ca să mă învrednicesc a-l pune pe blog.

Acesta tot pentru nepoțele a fost lucrat.

Nici așchia nu a sărit prea departe, talentul bunicii fiind preluat și de nepoțică.
Paula a făcut și ea floricele, libelule și fluturași.

Iar aici sunt valuri, rățuște, peștișori și o libelulă rătăcită.

Evident, mica artistă mai are mult până își va șlefui talentul, dar eu mă bucur că îi place și are răbdare să lucreaze cu pasiune.

Întâlnirea cu Garfield

2012-01-22T20:37:00.006+02:00

Știam că îi plac Paulei desenele animate, dar nu am știut cât de mult îi place motanul galben și gras, mare amator de lasagna si pizza, până nu am văzut cu câtă emoție aștepta întâlnirea cu el și cum repeta că îi va spune că e cea mai mare fană a lui.
Dimineață am fost la sfânta liturgie, apoi în vizită la niște buni prieteni și apoi, cu toată gașca, am plecat să îl vedem pe Garfield, să ne fotografiem cu el și să ne dea autografe.

Am avut așteptări cam mari de la el, speram să fie un pic mai șugubăț, dar probabil atât de mulți copii l-au obosit pe energicul motan.
Apoi am trecut la atelierul de creație să facem desene cu mic cu mare, mai ales cu mic-mică, în cazul nostru, că nici ea nu s-a lăsat mai prejos.

Cam așa a decurs duminica noastră...
Să aveți o săptămână bună!

Dezbatere pe tema casatoriei

2012-01-20T15:41:00.003+02:00

Tot umbland de net am aflat despre o conferinta draguta care anunta o dezbatere pe tema casatoriei pentru tineri si viitori familisti, la care veti putea sa le adresati intrebari mai multor cupluri cu experienta in acest domeniu, legat de orice va framanta in privinta casatoriei!

Asa ca, daca sunteti prin preajma urbei noastre, sambata sunteti invitati la o discutie intre prieteni avand ca tema un subiect frumos si mereu actual.

Veșnica așteptare

2012-01-19T14:22:00.006+02:00

Așteptam mereu cu o nerăbdare crescândă să vină mai repede ce vrem noi să vină. Așteptăm cu sufletul la gură Crăciunul, Anul Nou, Paștele, să înceapă concediul, să se termine vacanța, să vină ziua noastra, ziua copiilor noștri, iarna, vara, primavara...
Nici nu se termină bine evenimentul, nici nu se mototolesc hârtiile de impachetat, nici nu se domolesc bine emoțiile, că ne și surprindem făcându-ne planuri pentru urmatorul eveniment.
Uneori am o senzație ciudată că petrecem mai mult timp așteptând, dorind, planificând, pregătind ceva anume, decât trăind momentul respectiv cu intensitate maximă.
Ca și cum ne-ar fi frică să stăm pe loc, să ne bucurăm pe deplin de momentul acesta de acum, suntem mereu calatori spre altceva.
Acum...spre un vis de iubire...

Peste o luna așteptăm primăvara, mărțișorul, ziua femeii și tot așa...

Astăzi am fost o norocoasă că am primit ceva ce nici nu apucasem să aștept: darul pregătit pentru noi de mânuțele harnice ale Aureliei.
Mulțumesc tare mult, fată frumoasă și harnică!

O melodie reactualizata

2012-01-19T13:54:00.000+02:00

În liniștea căsuței noastre...

2012-01-17T12:28:00.003+02:00

Zilele astea am fost destul de liniștiți, l-am avut oaspete pe bunicul, am așteptat cu puțină nerăbdare să înceapă grădinița și ne-am găsit tot felul de activități domestice.
În liniștea căsuței noastre am fost la depărtare și la adăpost de toată răzvrătirea și neliniștea lumii...
Ne-am bucurat enorm de mult că ne-a găsit, în sfârșit, timida iarnă, nu de alta dar se plictisea săniuța de atâta așteptare. Am ieșit de fiecare dată să ne împrietenim cu fulgii jucăuși si ne-am entuziasmat la vederea lor din toată inima noastră mică și curată ca și fulgișorii.
Să aveți o zi frumoasă în căsuțele voastre!

Din nou la drum

2012-01-09T22:29:00.004+02:00

Pentru foarte mulți dintre noi, abia astăzi a fost prima zi în care a început corvoada noului an. Pentru mulți, astăzi a fost prima zi de muncă, prima zi în care au inceput copiii grădinița, unii (de pe alte meleaguri) chiar școala.
Prin urmare... Bun venit în noul an de muncă!
Iar la început de an rodnic, spornic și cum mai vreți voi să fie, vă închin o poezie superbă:

Copilul meu cu suflet bun
și-n ochi cu dulci lumine,
e Anul Nou,
să-ngenunchem
și să te rogi cu mine...

...Iisuse Doamne, -n fața Ta
genunchii mei se pleacă
și rugăciunea mea doresc
din inimă să-ți placă.

Îți mulțumesc,Iisuse bun,
că-n fiecare clipă
ai fost cu noi și ne-ai păzit
sub dulcea Ta aripă.

Că Mâna ta ne-a ocrotit
în noaptea fără rază
că Tu, Iisus bun, ne-ai fost
atât de sfântă pază.

O,eu Te rog stăruitor,
cu umilință sfântă,
pe-ntrugul nostru viitor,
Tu bine-ne-cuvântă!

Și-n Noul an care-a sosit,
Iisuse bun, ne-nvață,
pe calea sfântă să pășim,
prin sfânta Ta povață.

Din mâna celui rău, oricând,
Iisus bun ne scoate,
ca zilele să le trăim
cu Tine, toate-toate.

Să te iubim mereu mai mult
și-n Anul care vine,
cu Tine să intrăm în el
și să ieșim cu tine.
(Copilul meu, Traian Dorz).

În așteptare...

2012-01-07T21:49:00.003+02:00

Iarnă dragă unde ești, cu troiene ca-n povești?

La București am auzit că vântul face ravagii.
La munte se anunță ninsori.
Numai la noi e mohorât și nici măcar soarele nu e prea prietenos zilele astea.
Așteptăm cuminți ca iarna să ne bage și pe noi în seamă.
La voi cum e? A venit iarna? N-a venit?
V-a băgat în seamă? V-a lăsat tot vremea asta primăvăratică pe cap?

La aniversare....

2012-01-07T16:41:00.002+02:00

Ofer un buchet virtual de flori

si va doresc din toata inima multa fericire si impliniri pentru totí cei ce purtati frumoasele nume de Ioan,Ioana si toate derivatele lor.
La multi ani!

Coplirărim împreună

2012-01-03T12:05:00.003+02:00

-Câți ani ai?
-Șașe!
-Sigur ai șase ani?
-Da!
Recunosc, ea spune da cam la orice o întrebi. Dar acum e și mai haioasă când rostește plină de convingere și fără nicio ezitare că are șașe ani. Ea, adică mezina noastră, care și până la doi anișori mai are tare mult lăptic de păpat, multe pozne de făcut și multe nopți de ținut mama trează.

În altă ordine de idei, mulțumim pentru încă un an în care ați fost alături de toate clipele speciale, dar și boacănele, isprăvile și copilăriile făcute de noi.
Să aveți parte de un an așa cum vă doriți!

La mulți ani!

2012-01-02T11:39:00.001+02:00

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa infloriti,
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca sageata
Tare ca fierul
Iute ca otelul.

Cate cuie sunt pe casa
Atatia galbeni pe masa.
cate pietre la fantana
Atatea oale cu smantana.
Cate pene pe cocosi
Atatia copii frumosi...

Craciun fericit tuturor!

2011-12-25T14:09:00.002+02:00

Fie ca sarbatoarea sfanta a Nasterii Domnului sa va umple casa sufletului de dragoste, lumina, armonie, fericire si liniste sufleteasca!
Zilele acestea deosebite sa le petreceti asa cum se cuvine: cu ninsoare, cu o casa plina de lume vesela, cu bradul de Craciun impodobit, cu masa imbelsugata, cu toti cei dragi alaturi.
Craciun fericit!

Brăduțul nostru

2011-12-22T15:14:00.007+02:00

Sâmbătă seara am impodobit brăduțul, destul de simplu anul acesta, doar cu globuri, decorațiuni proprii sau primite de la alți copii harnici.
Nu am pus în el beteală, mărgeluțe sau dulciuri, din motiv de fetiță mică și umblătoare sub 2 ani, care mișună și cercetează tot timpul și în tot spațiul disponibil. Cu beteala am împodobit pătuțul și camera. Chiar și așa, globulețele tot mai dispar din el, dar ne străduim să le recuperăm înainte de a suferi pagube definitive.

Cândva îl împodobeam numai cu globuri pictate din sticlă cu tot felul de îngerași, măgăruși, scene ale Nașterii Domnului, unele mai frumoase decât altele. Dar pentru că atunci când era de vârsta mezinei, surioara mai mare i-a făcut cunoștință bradului cu gresia noastră, globulețele s-au împuținat sensibil.
Așa că anul acesta ne-am făcut noi ornamente din hârtie și mărgeluțe termoadezive. Iar pe unele le-am primit la schimbul de ormamente, toate globulețele trimise ajungând la noi în ordine.

Toată ziua și toată noaptea ne bucurăm de el.

Spor la pregătiri să aveți!

Trucuri mici pentru un Crăciun de zile mari

2011-12-20T09:01:00.002+02:00

Crăciunul este, prin excelență, sărbătoarea familiei, a bucuriei fără margini prilejuită de Nașterea Pruncului Sfânt și se sărbătorește după cum simte fiecare.

*În general, Crăciunul se petrece în familie, la biserică și în jurul mesei festive.
*Primul lucru pe care nu ar trebui să-l uitați este că spiritul Crăciunului se găsește în inima noastră, acolo trebuie căutat și nu în orice altă parte, de aceea faceți orice lucru menit să vă aducă bucurie, liniște și armonie sufletească.
*Procurați-vă din timp CD-uri sau casete cu colinde. Ele ne ajută să intrăm în spiritul sărbătorii, dar fac și minuni psihicului nostru stresat și obosit.
*Ca să evitați aglomerarea sarcinilor și să nu vă prindă Ajunul pe la casele de marcat, întocmiți o listă cu toate urgențele puse pe categorii: alimente, decoruri, haine, cadouri... Pe măsură ce le rezolvați, ștergeți-le de pe listă.
*Pentru a da un aer sărbătoresc casei, folosiți cât mai multe lumânări. Dacă nu ați avut timp să vă căutați suporturi speciale, puteți folosi borcănele sau pahare din sticlă colorată de diferite dimensiuni, pe care le umpleți pe jumătate cu nisip sau sare de mare, iar deasupra fixați lumânarea. Dacă mai faceți și o fundiță la gura paharului, decorul e asigurat. Un truc referitor la lumânări ar fi faptul că dacă le țineți câteva zile în frigider nu vor mai picura și ard mai multă vreme.
*Pregătiți bradul cu familia. Evident, dacă aveți în tradiția familiei faptul că bradul este adus de Moș Crăciun, atunci cu siguranță așa va fi; dar dacă nu aveți această tradiție încercați să implicați toată familia. Nu vă fie teamă că nu se vor descurca cei mici. Este chiar un moment magic și nu trebuie ratat.
*Dacă optați pentru un pom natural, căutați brad și nu molid, că rezistă mult mai mult, nu îi cad așa ușor acele. Iar când îl aduceți în casă așezați-l într-un loc cât mai răcoros, departe de calorifer dacă se poate și pe cât posibil într-un loc cu circulație redusă, pentru a nu încurca pe nimeni sau a nu fi dărâmat în entuziasmul creat. Iar dacă aveți copilași pofticioși, evitați să puneți în brad globuri de ciocolată sau alte bunătăți care să-i atragă ca un magnet.
*Dacă vă rămân crenguțe de brad, faceți o coroniță frumos împodobită pentru ușa de la intare; astfel veți crea o atmosferă plăcută și caldă încă de la intarea în casă.
*Iar dacă vă prisosesc instalațiile, încercați să decorați, acolo unde se poate, exteriorul casei și chiar grădina, evident dacă dețineți așa ceva. Când mergem hai-hui de Crăciun îmi place să văd casele frumos împodobite. Peste tot oamenii sunt grijulii și cu exteriorul, dar în special în județul Suceava, oamenii se întrec în a-și decora care mai de care mai frumos casele. E o feerie să treci pe acolo, mai ales pe înserat.
*La capitolul cadouri, jumătate din bucurie este dată de desfacerea și descoperirea lui, așa că nu răpiți destintarului această bucurie. Nu trebuie să fie cine știe ce hârtie luxoasă, e suficient dacă împachetați cu multă dragoste și grijă.
*Crăciunul este o perioadă, prin execelență, olfactivă. Nu uitați să vă umpleți casa de mirosuri: de cetenă verde, sarmale, cozonac, cuișoare, portocale, vin fiert, turtă dulce, zahar ars sau orice alte arome care vă îmbată simțurile.
* Pe lângă bucatele gustoase, pregătiți-vă din timp și o mică farmacie care să fie la îndemână. Deși, dacă ați postit, ar fi indicat ca în primele zile să nu vă atingeți de maioneze și alte mâncăruri grase.
*Și, cel mai important, primiți-l pe Pruncul Iisus să se nască în ieslea sufletului vostru.
Să aveți Crăciun fericit în familia voastră!

Saptamana filmelor magice

2011-12-19T09:55:00.003+02:00

Ca in fiecare an, saptamana care preceda Craciunul, dar si cea dintre Craciun si Revelion, abunda de filme care surprind magia Craciunului.
Nu mi-am propus sa ma opresc la toate filemele exceptionale care vor rula zilele astea, ci doar la cele de animatie, care vor aduce zambete si multa bucurie in inima copilasilor nostri si chiar a noastra.
Asadar, saptamana buna de luni se cunoaste...
Astazi, 19 decembrie la 20.30 la PrimaTV, Expresul Polar, un film de neratat.
Vineri, la 20.20 la Antena 1, Bambi.
Vineri, ora 20.00 la ProCinema, Mumble, cel mai tare dansator.
Sambata, la 9.15 la NationalTv, Craciunul papusilor Muppets.
Sambata, ora 20.30 la PrimaTV, Ratatouille.
Duminica, ora 11.15 la NationalTv, Igor.
Duminica, ora 9.00 la Antena 1, reluare Bambi.
Duminica, ora 13.15 la ProTv, Madagascar2.
Evident, Minimaxul are si el in grila de programe o multime de filmulete dedicate Craciunului.
Sa aveti vizionare placuta!

Serbarea de Crăciun

2011-12-16T17:44:00.011+02:00

Luni seara, fetița mea cea mare a avut serbarea de Crăciun la grădiniță.
Anul acesta au fost îmbrăcați cu toții în costume populare.

Serbarea a avut două părți. Prima s-a numit De la Creangă adunate și înapoi la lume date și au pus în scenă mai multe povești. Paula a fost Sfânta Duminică:

Apoi au dansat dansuri populare.

În a doua parte au prezentata un program cu poezii și colinde tradiționale.
Evident, cum era de așteptat, la așa copii cuminți Moșul nu a întârziat să apară.

Trei prietene bune:

O fotografie cu doamnele educatoare, două Ilene Cosânzene bune, blânde și iubitoare, cum numai în povești mai găsești.

Țărăncuța mea frumoasă, la ultima ei serbare de Crăciun de la grădiniță:

Modele de fulguleți și steluțe

2011-12-16T10:03:00.006+02:00

Dacă tot nu ninge, ne-am făcut noi fulguleți să ne jucăm cu ei după pofta inimii.
Primii i-am confecționat din hârtie. De fapt, Paula cu bunica au realizat mai multe modele.

Apoi ne-am jucat cu mărgeluțe termoadezive, pe care le-a primit tot surioara mai mare de la Moș Nicolae.

Pe lângă fulgi am făcut mai multe steluțe, nu sunt toate aici, că pe unele le-am atârnat de lustră până e gata bradul, că au mărgeluțe fosforescente și noaptea se văd foarte frumos.

Decorațiunile din mărgeluțe se vor transforma în globulețe mâine când vom împodobi bradul.

Aniversare

2011-12-13T14:15:00.003+02:00

Acum trei ani căutam ceva pe google având ca tema familia și am dat peste Familia, colțișorul meu de rai, un frumos blog al Elenei, devenit între timp, Gânduri de acasă.
Și din aproape în aproape am descoperit Jurnalul Anei al Anei, evident, Dulce casa al Irinei, Nihil sine Deo al Marilenei și Jurnalul de multumire al Nicoletei. Astea au fost primele bloguri pe care le-am citit pe nerăsuflate într-o zi de la începutul lui decembrie 2008.
Auzisem de ceva vreme de bloguri dar nu avusesem până atunci curiozitatea de a afla ce înseamna un blog. Nu sunt o pasionată a rețelelor de socializare, nu am avut niciodată cont pe hi5, nici acum nu m-a prins flama facebook-ului, dar atunci am avut norocul sa dau peste o mână de bloguri minunate care m-au determinat să pornesc la drum.
Și am pornit...
Primele mele postări au fost:
Îngerica
Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.
Ma uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de inger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...
Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah) că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.
Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată . Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....
Și Matematica maternității
1 plus 1 fac 2, dar şi un cuplu. 1 plus 2 fac 3, dar şi o familie fericită. 2 plus 2 fac patru, dar şi o familie împlinită. De la 3 în sus familia e tot mai curajoasă.
1 – numărul de bebeluşi care îmi binecuvintează casa şi numărul de minute pe care le dormea în pătuţ respectivul bebeluş.
2 – numărul de luni, primele, se subînţelege, în care mama bebeluşului nu a dormit mai mult de 2 ore pe noapte.
3 – dimineaţa desigur, ora de trezire preferată când micuţa avea 4 luni.
5 – cu aproximaţie, numărul de treziri în fiecare noapte şi respectiv plimbări până la pătuţ, număr menţinut de la naştere şi până în prezent cu mici şi sensibile variaţiuni.
6 – şi un sfert, ora la care a venit pe lume minunea cu gropiţă în obraz...
10 – scorul APGAR , dar si numărul lunii în care au apărut primii dinţişori.
11 – mai, ziua din care nimic nu a mai fost la fel...
20 – de zile am stat în maternitate până a crescut puiuţul mare.
21 – numărul de luni în care a păpat lăptic de la sânuleţ.
38 – şi jumătate, săptămâni de sarcină, deşi, dacă era după mine, aş mai fi dus-o încă pe atât în burtică, numai să nu fiu nevoită să nasc.
1900 – de grame a avut la debutul în viaţă prinţesa mea, că unele fetiţe sunt fiţoase din burtică si tot de atunci se preocupă de siluetă.
„n” – nume pe care le dau aceleaşi minuni. Paula – Teodora, îngerica, puiuţul meu drag , tiţa – fetiţa, mămăruţa, T-Rex (prietenii ştiu de ce...), fetiţica, ştrengarica, şurubel, albăstrica, găluşcuţa, câ-ti – câ-ti, mititica mamei, chiţibuş... orice nume ar purta face fiecare clipă să fie deosebită, iar eu, mama ei, nu pot să fiu decât cea mai fericită, realmente în al noulea cer, pentru că nimic nu e pe lume mai frumos, mai înălţător şi mai minunat decât să ai un copil. Restul... filosofie... psihologie... sport... matematică...
Cam acesta a fost trecutul.
Între timp am cunoscut o mulțime de fete absolut extraordinare, din tară sau din lumea mare, care m-au făcut să fiu recunoscătoare internetului și blogului că așa le-am putut cunoaște; așa că prezentul îl știți prea bine.
Cât despre viitor... sper să apuc să vă povestesc și despre nunta fetelor...

O sâmbătă specială

2011-12-10T15:49:00.003+02:00

Astăzi am petrecut câteva ore superbe în compania unor oameni foarte frumoși, care au organizat Un altfel de Crăciun în familie.
La sfârșit Moșul a venit pentru toți copiii prezenți și a împărțit daruri din sacul lui mare și plin.
Vă las în compania unei colinde care mi-a plăcut tare mult:

Să aveți o sâmbătă frumoasă!

Scrisoare pentru Moș Crăciun

2011-12-09T13:16:00.006+02:00

Ca să aibă timp Moșul cel bun să ne pregătească cadouri, i-am scris o scrisoare pe care am așezat-o pe fereastră spre a fi luată de spiriduși și citită la timp.

M-am mirat că a avut răbdare până acum, anul trecut i-a scris din august Moșului scrisoare. Deh! știa fata că Moșul e bătrân și îi trebuie vreme multă până termină tot ce are de făcut, plus că dacă tot întârzie e posibil să nu îi mai rămână multe materiale. Dar anul ăsta a mai crescut și a așteptat să se apropie sărbătorile și să lase ca trimisul scrisorii să facă parte din magia lor.
O altă dovadă că nu mai e fetițică a fost și cadoul pe care l-a cerut. Am s-o citez: ”mi-aș dori un stilou cu peniță galbenă sau de aur, cum alegi tu, Moș Crăciune...”, asta pentru că se pregătește cu toată ființa ei pentru la anu când o fetiță școlăriță va avea mama (și tata, bineînțeles).

Nu a fost o scrisoare prea lungă, să nu obosească cumva Moșul citind-o; nici nu avea de ce să fie lungă că nu a avut alte cerințe, dar în schimb nu a uitat pe nimeni din familie, a cerut câte ceva pentru fiecare: și pentru Georgia, că ea e mică și nu știe încă să-și trimită propria scrisoare, pentru tata, pentru mama, ba chiar și pentru bunica și bunicul. Pentru acesta din urmă a cerut ”să-i aduci, pentru că e pofticios, o prăjitură cu vișine”.
Dimineață, doar ea a fost cea surprinsă că lipsește scrisoarea. Noi știam că nu are cum Moșul să lase asemenea scrisorică pe fereastră. Mă rog, eu știam, că tati a fost și el puțin mirat că a dispărut neașteptat de repede și chiar i-a părut un pic rău că nu a insistat pe lângă Paula să ceară pentru el un cadou mai consistent.
De acum însă, îl așteptăm să vină...

Sfântul Nicolae

2011-12-05T20:14:00.003+02:00

În seara aceasta se fac ghetuțele, iar mâine Moșul cel sfânt și darnic le va umple cu daruri și cu multă bucurie.
Nu îl vedem niciodată când se furișează, dar îi simțim mereu prezența, nu îl dibuim, dar găsim în fiecare an semnul generozității sale. Îl cinstim în Biserică și în rugăciunile noastre și știm în adâncul sufletului că el este Sfântul Nicolae sau Moș Nicolae cel bun și mărinimos pe care îl îndrăgesc toți copiii lumii. El face mereu minuni pentru cei necajiți și sărmani. Pe El îl așteptăm cu înfrigurare și multă emoție...

Vă doresc să găsiți pline de bunătăți cizmulițele, ghetuțele, papuceii, șoșonii, șosetuțele, galoșii și tot ce ați mai îndrămădit sub fereastră!
Tuturor sărbătoriților de mâine: La mulți ani!

Te iubesc non stop

2011-12-05T10:05:00.003+02:00

Ultimul videoclip absolut superb al celor de la Taxi, NonStop, care a adunat împreună o mulțime de femei superbe.

Și Cele două cuvinte, care ne-a încântat cu bărbați celebri.

Ce pot să-și dorească mai mult femeile decât să audă cele două cuvinte nonstop.
Să aveți un început de săptămână minunat!

Poezie de sezon

2011-12-04T20:13:00.005+02:00

Ghetele

De un timp ghetele mele
Parcă poartă-n vârfuri stele.
N-ai ghicit secretul meu?
Păi... le lustruiesc mereu.

Îmi tot zice mie tata:
-Trebuie să fie gata,
Că azi mâine în odaie,
Vine Moșul Nicolae!
(poezie preluată din revista Draga mea pentru copii)

(sursa foto: internet)
Să aveți timp să vă pregătiți ghetuțele cum se cuvine! Și știți cum se spune: dacă n-ajung ghetele, pune-ți și șosetele!

Paula și ornamentele de Crăciun

2011-12-04T17:20:00.008+02:00

Am înscris-o pe Paula la Schimbul de ornamente pentru pomul de Crăciun al copilașilor ortodocși, organizat de Irina.
E a fost extrem de încântată când i-am spus că vom face globulețe pentru brăduțul altor copii și vom pune și noi la rândul nostru în brăduț creațiile altor copilași.
Trebuie să recunosc că mi-a luat mie în primul rând un pic de timp să mă gândesc ce ar fi mai potrivit ca ornament ortodox și care să poată fi făcut cu ușurință de către noi.
Am optat pentru un globuleț din carton pe care am printat imaginea unui îngeraș care ocrotește Pruncul Sfânt.
Ea a fost cea care le-a colorat, folosindu-și imaginația, le-a decupat și urmează să le punem șnurulețul.

Produsul finisat:

Săptămâna viitoare vor lua calea Poștei Române spre intâlnirea cu alți copilași dragălași.

Jucăriile noastre

2011-11-30T10:24:00.006+02:00

Aseară am adus în casă toate jucăriile pe care le ținem exilate din lipsă de spațiu. Și dacă tot le-am adunat laolaltă am făcut și o sortare: ce păstrăm (aproape tot), ce donăm (prea puțin), ce aruncăm (absolut nimic).
Trebuie spus că am făcut un progres față de anul trecut când nu a vrut să donăm nicio jucărie de Crăciun. Bineînțeles, fată deșteaptă cum e, a susținut că nu e frumos să dăm jucării vechi, ci să cumpărăm copiilor lucruri noi, așa că nu am avut încotro, a avut argumente bune. Anul acesta s-a îndurat totuși să aleagă, din proprie inițiativă, un săculeț cu jucării pe care vrea să le dăruiască copiilor care nu au.
Pentru ea, care e foarte posesivă cu toate jucăriile ei (ca mai toți copiii la vârsta asta, cred) nu a fost prea ușor. Tot anul trecut tati i-a spus, la un moment dat, că pentru fiecare jucărie nouă, trebuie să renunțe la una veche. După ce a căutat și selectat vreo două ore prin toată casa a ales, în sfârșit, un dop și o scoică. Am crezut că mă prăpădesc atunci de râs.
Așa că mama îi admiră evoluția și inima bună.
Aici sunt o parte dintre jucăriile noastre:

Colțisorul cu cele pe care le aducem în cameră prin rotație

Am făcut și un mic locușor dedicat Crăciunului. Între timp, după fotografiere, a mai adăugat câțiva pinguini, lupișori și reni la colecție.

Cam atât deocamdată despre colecția noastră de jucării și animăluțe din care aveam la un moment dat câte un exemplar de pluș(și chiar mai multe, la anumite specii) din fiecare animal care trăiește pe pământ. Acum stau toate cuminți în așteptarea vremii când (să sperăm) podul va deveni mansardă și vom avea mai mult spațiu de desfășurare.
Dacă vreți să vă jucați vă așteptăm la noi!
Să aveți o zi frumoasă și jucăușă!
La mulți ani tuturor celor care vă sărbătoriți astăzi de Sfântul Andrei!

un premiu nou

2011-11-28T10:11:00.004+02:00

Am incheiat saptamana cu bine, deoarece, dupa o zi absolut minunata, aseara am aflat ca blogul meu a fost premiat de MostWanted Blog, cu unul dintre premiile ”Premiul Most Wanted Blog” pe luna decembrie.

Nu pot decat sa ma simt onorata si fericita!
Multumesc tare mult!
Sa aveti cu totii o saptamana excelenta!

Reduceri mari la jucării

2011-11-27T20:05:00.003+02:00

Aşa trâmbiţau reclamele: mari reduceri la jucării, Moş Crăciun şi-a răsturnat sacul la Metro. Prin urmare, am purces şi noi să vedem sacul Moşului...
Vinerea care tocmai a trecut a fost vinerea neagră a reducerilor şi, dacă tot împrumutăm noi tot ce se poartă în Occident, nu se putea să ratăm încă o ocazie de a vinde ceva. Tocmai de aceea, mai multe magazine au făcut reduceri, mai ales că se apropie sărbătorile. Ce prilej poate fi mai bun decât atât!
Dintre toate ofertele, pe noi ne-a tentat cea de la Metro. Anunţau 40 la sută reducere la toată gama de jucării. Când am ajuns ieri în magazin era nebunie, ca în vremurile bune, când încă nu se deschiseseră două mall-uri şi o sumedenie de supermarketuri în oraş. La raionul de jucării era buluceală, unde te uitai vedeai mame, taţi, bunici, copii, cărucioare arhipline... Toată lumea umbla ca furnicuţele şi-şi umplea coşul.
Când am ajuns la raft ni s-a mai temperat entuziasmul. Am crezut iniţial că ratez eu ceva mega promoţie şi chiar am cercetat cu luare aminte câteva cărucioare. Dar nu, lumea cumpăra din inerţie şi din bună-credinţă, pentru că povestea preţurilor era cu totul alta.
Spre exemplu, pe noi ne-a interesat o păpuşă Barbie secretul zânelor. În toate celelalte magazine, mă refer la Cora, Real, Carrefour, costă fix 85 de lei. Aici preţul era 135 lei. Când i se aplica reducerea devenea 81. Prin urmare doar 4 lei faţă de preţul pieţei. Nu sunt matematician, dar asta e o reducere de 5 la sută, cred, şi nu de 40. Şi la fel erau toate păpuşile şi jucăriile cărora li se face reclamă din abundenţă pe toate posturile cu desene animate. Foarte puţine erau jucăriile care chiar aveau un preţ similar cu al altor magazine, să poţi spune că într-adevăr faci o economie cumpărându-le. Era o reducere, dar nu cea anunţată de ei.
Plus că erau unele jucării la care cu tot cu reducere şi tot erau mai scumpe ca în alte părţi.
Pe noi ne-a dezamăgit faptul că am găsit un raft care fusese cu produse la reducere (din cele cu ambalajul deteriorat) şi cărora acum li se anulase reducerea. Se vedea clar eticheta nouă cu 68 de lei pusă peste una cu 32 şi tot aşa.
O mare păcăleală pe faţă. Dacă era 1 aprilei era poate mai veridic. Şi aceast lucru nu se întâmplă doar la Metro, e un obicei care se practică peste tot, nu e prima dată când l-am întâlnit şi, cu siguranţă, nici ultima.
Dar cu toată dezamăgirea, îmbulzeala şi neconcordanţa preţurilor, nu am plecat de la pomul lăudat chiar cu sacul gol.
Dacă aveţi de făcut cumpărături cel mai bine e să inspectaţi întâi piaţa şi să nu credeți toate promoțiile, asta și pentru liniștea portofelului, nu doar a psihicului vostru.

Un dulce de post

2011-11-25T14:56:00.005+02:00

Am făcut astăzi ruladă din dovleac de plăcintă și ruladă de gutui pe placul oricui.
Din timpul operațiunilor de frământare, rulare, coacere sau, mai neconvenționala, umplere a guriței mezinei și a bluziței din dotare cu aluat crud, nu avem poze.
Doar rezultatul final a beneficiat de ședința foto.

Vă oferim o felie proaspăt scoasă din cuptor, caldă, aburindă...

O melodie calda pentru voi...

2011-11-25T10:46:00.001+02:00

Sa aveti un sfarsit de saptamana frumos!

Prima zăpadă

2011-11-23T08:27:00.003+02:00

S-a pregătit și ne-a pregătit un pic înainte să vină. De câteva zile se joacă fulgii în aer, dar nu cutezau a se așeza. Până azi dimineață...
Acum avem zăpadă. Nu e la fel de multă ca și cea văzută de noi în octombrie la munte, dar este cât să fie acoperit pământul și cât să fie Paula extrem de entuziasmată.
Stăm în casă la călduț și o admirăm.
În rest, nu prea multe în preajma căsuței noastre. Doar dulci nimicuri care ne umplu timpul și bagă ziua în noapte.
A!... și multe tandrețuri cu mezina. Trece printr-o etapă foarte mămoasă, îi ies caninii și stă toată ziua ca timbrul pe scrisoare lângă sufletul meu. Nu credeam că ar fi posibil să fie mai lipită de mine decât era deja, dar se pare că se poate.
Să aveți și voi o zi frumoasă în căsuțele voastre!

noiembrie

2011-11-19T15:59:00.002+02:00

O brumă frumoasă și persistentă a îmbrăcat astăzi orașul.
Văl de brumă argintie, mi-a împodobit grădina, exact ca în versurile poetului...

Prima brumă

Am deschis astăzi fereastra
Și-am vazut minune mare:
Orice frunză, orice floare,
Margini argintate are!
Fug afară în gradină
Ca sa-mi dau mai bine seama
De unde atâta bogăție?
Poate îmi raspunde mama.
- Este brumă, puiul meu
Și e primul semn de toamnă.
O să vezi de-acum mereu
Până când intrăm în iarnă.
(Poezia este luată din Cărticica Draga mea pentru copii).
O sâmbătă frumoasă sa aveți!

Oameni, omuleți și neoameni...

2011-11-18T19:02:00.002+02:00

Violatori de suflete, de stimă și încredere de sine…
Acestea sunt ultimile cuvinte dintr-un articol scris foarte bine si care m-a făcut să nu tac, deși mă străduiesc cât pot să las acest colțișor cât mai curat și cât mai neatins cu putință de toate relele lumii. Din nefericire însă, trăim în lume, iar lumea suntem noi cu bune și rele. Și chiar dacă eu ignor relele, ele se întâmplă mereu. Viața noastră de zi cu zi are din păcate și aceste aspecte negative. Iar cazul amintit aici nu e singular. Chiar astăzi era pe toate posturile o știre cu un profesor care mai bine de doi ani a avut o relație (dacă se poate numi așa) cu o fetiță care avea doar 12 ani când a început toată povestea aceasta terifiantă.
Sunt oripilată ca om, ca femeie, ca mamă, ca profesoară, de tot mai desele cazuri de viol și violență care se produc. O societate răsturnată, care își pierde cu fiecare zi tot mai mult din ce are ea mai prețios. Nu este zi aproape în care să nu auzi că un copil a fost violat. Iar cazurile cele mai cutremurătoare sunt cele în care sunt implicați părinți, bunici, rude, cadre didactice. Să nu mai spun că acum câteva săptămâni a fost un caz cu un băiețel de 3 ani, fapt ce te face să-ți fie frică, ca om normal, să mai asculți știrile.
În fiecare zi vedem în fața noastră tot felul de anomalii, peste tot, în aproape toate domeniile. Nu este zi în care să nu aflăm de un lucru petrecut altfel decât ar fi fost corect, moral și legal, încât am ajuns să nu ne mai mire nimic. Cumplit lucru. Ar trebui încă să ne mire, să ne miște, să ne urnească, să luăm atitudine acolo unde se poate. Știu că este destul de greu de depășit starea de neputință sau de lehamite, dar totuși…
Anual în România sunt peste 3000 de copii violați, ceea ce mi se pare înfiorător de mult, aproape zece copii pe zi. Iar în lume situația este și mai terifiantă. Sunt milioane de persoane. Iar statisticile se referă la cazurile știute. Realitatea ne arată că sunt și atâtea mii de cazuri ținute sub tăcere o viață întreagă. Pentru că nu e nici o mândrie să spui că ai fost violat, să te descoperi de toate tainele tale; iar lumea năvălește uneori cu mai multă ură pe victimă decât pe vinovat.
Mă uit cu înfrigurare câte scuze și justificări le putem găsi celor care mutilează trupește și mai ales sufletește copiii. Auzim tot felul de povești despre cum arăta sau ce făcea copilul. Din punctul meu de vedere astea sunt doar detalii nesemnificative, sunt lucruri care nu fac decât să arate și mai mult degradarea noastră sufletească, decăderea în care am ajuns atât ca oameni cât și ca societate. Nu contează cum arată sau cum se comportă un copil, de aceea ești adult responsabil, să-l corectezi și să-l ajuți să se formeze, nu să profiți de încrederea și naivitatea lui.
Părerea mea este că în toate cazurile în care sunt implicați copii și adulți, întotdeauna, dar întotdeauna, cel vinovat este adultul. Așa cred eu.
Și mai cred că ar trebui să luăm atitudine până când nu se normalizează nefirescul. Până când, saturați de atâtea anomalii din jurul nostru nu vom mai ști să deosebim binele de rău. Încă nu știu exact cum ar trebuie să fie concretizată această atitudine, dar cred că împreună putem găsi niște soluții pentru a face viața copiilor noștri un pic mai sigură. Ne putem îmbăta cu apă rece spunându-ne că dacă la noi în familie e liniște ei nu vor cunoaște grozăviile lumii sau putem face ceva, acel ceva care să conteze și să schimbe măcar puțin lumea în care vor crește.

Aventuri spitalicești - finalul

2011-11-18T18:25:00.003+02:00

În primul rând mulțumim tuturor pentru purtarea voastră de grijă și pentru toate urările primite. Am fost foarte impresionați de toată dragostea primită.
Paula a fost externată ieri până la urmă, toate analizele făcute fiind în regulă. La ecograf apendicele nici măcar nu a fost găsit, de inflamație nepunându-se problema.
Nu am primit un răspuns concludent pentru ceea ce am avut, doar mai multe diagnostice neconfirmate. În tot timpul internării nu a primit niciun medicament, nici pentru febră, nici pentru durere, nimic.
Se pare că ar fi fost vorba despre o încurcătură de intestine, rezolvată cu mult masaj.
Deja se simte mult mai bine, astăzi nu a mai vrut să stea acasă și a mers la grădiniță.
Acum suntem acasă, sănătoși cu toții, bucuroși, jucăuși, pregătindu-ne de rutina somnicului.

Aventuri spitalicești

2011-11-16T14:29:00.004+02:00

Totul a început cu Georgia. Luni noaptea, i s-a făcut un pic rău și a vomat. Nimic foarte grav, s-a liniștit imediat și a dormit buștean întreaga noapte.
Marți dimineață când am trezit-o pe Paula a zis că o doare un pic stomăcelul. M-am gândit că poate au mâncat amândouă ceva ce nu le-a convenit, așa că i-am dat ceva de durere și am trimis-o la grădiniță, de unde mi-a adus-o tati acasă la amiază, că a zis doamna asistentă să venim după ea că e bolnăvioară. Când a ajuns acasă i-am dat un metoclopramid si ceva pentru durere, a mâncat și apoi a fost bine toată după amiaza.
Seara s-a plâns iar că o doare burtica și în câteva minute i-a urcat febra de la 38.2 la 39.5, timp în care, între două schimburi de termometre îi pusesem și un supozitor de novocalmin, care în alte situații funcționează miraculos la noi când e vorba de temperatură.
Am lasat-o pe Georgia adormită în casă cu fetița vecinilor și am plecat la urgență. După mai bine de o oră petrecută prin diferite secții, după o ecografie și mai multe palpări ni s-a pus diagnosticul de colică apendiculară. Ne-a internat-o scurt și fără comentarii. (Mă rog, aici ar fi ceva comentarii, deoarece când am aflat că ne-o internează, că doctorul a zis că o mai ține până dimineața să vadă cum evoluează, dar că e colică apendiculară și că va fi operată la prima oră, am îndrăznit să întreb și eu ceva ca o mamă îngrijorată, moment în care doctorul a și părăsit încăperea, chipurile foarte ofensat de neîncrederea noastră. Dar eu, care mi-am dat seama de foarte multe ori că medicilor de la noi nu le lipsesc calitățile profesionale, din fericire, ci doar un pic mai multă omenie, nu m-am supărat.)
Tati a rămas cu ea, iar eu m-am grăbit să ajung din nou în fața urgențelor și să o aștept pe Georgia, care venea cu vecinii, deoarece și ea făcuse, probabil din simpatie cu surioara mai mare, o frumoasă temperatură de 38.9.
Georgia a fost bine până la urmă și, grație unei doamne doctor extraordinare de la UPU, pe la miezul nopții eram acasă.
Dimineață Paulei i s-a spus că va fi operată, să nu mănânce nimic și nici să bea apă.
Soțul s-a revoltat un pic, cum o operează așa fără alte investigații. Până la urmă, aproape de amiază i-au făcut un ecograf și au spus că este ceva inflamat, încă nu știau precis ce, dar nu apendicele.
Într-un final ni s-a spus că e posibil să fie o infecție urinară și că nu mai este caz de chirurgie, prin urmare trebuie să fie externată de acolo și să o internăm pentru alte investigații la pediatrie 2 sau 3, după cum optăm noi.
Dar, cică în spitalele de la noi, nu te poți interna în alt spital decât după 48 de ore după o externare. Așa că vom aduce fetița acasă, fără să știm precis ce are și ne vom ruga ca până vineri după amiaza, când avem dreptul legal de a o interna din nou, să nu pățească nimic.
Trăim în România și-i destul!
Sănătate să aveți!

o reclama bună

2011-11-15T17:55:00.002+02:00

Am văzut duminică reclama aceasta la ApropoTv și am zâmbit toată ziua.
Evident, nu ai vrea să ți se întâmple, dar trebuie să recunoașteți că tipul are o explicație bună.

Distrați-vă!

un gând

2011-11-15T09:08:00.000+02:00

"Schimbăm într-una leacurile și nu găsim niciunul eficace, pentru că nu credem nici în liniștea pe care o cautam, nici în plăcerile după care gonim." Emil Cioran

Primul semn al apropierii Crăciunului

2011-11-14T07:53:00.003+02:00

Primul semn al apropierii sărbătorii Nașterii Domnului a fost întotdeauna pentru mine începutul postului. Când începea postul știam că la sfârșitul lui urmează bucuria.
Să aveți post binecuvântat!

Cel mai bogat om din Babilon.

2011-11-12T11:11:00.003+02:00

La recomandarea unei foarte bune prietene, Maria, am citit acum mai mulți ani o carte care m-a marcat atunci, recunosc. Se numește Cel mai bogat om din Babilon de George S. Clason, apărută la Editura Amaltea în 2004, având ca motto ”Decât să înduri sărăcia, mai bine îi găsești un leac.”.
Am observat că în ultima vreme, datorită în mare măsură și vremurilor imprevizibile în care trăim, tot mai multe persoane sunt interesate de modul în care poți economisi bani sau, măcar să fii cât se poate de chibzuit. E o temă care apare peste tot, o temă dureros de actuală și necesară în același timp.
Cartea despre care vă vorbesc, dincolo de partea ei literară în care îmbracă o poveste duioasă, are la bază un principiu simplu: economisește 10 la sută din tot ceea ce câștigi.
Ei bine, cartea spune econisește 10% și vei ajunge bogat, bănuții pe care îi strângi să fie bani care muncesc pentru tine. ”Fiecare monedă de aur pe care o păstrezi devine un sclav care lucrează pentru tine. Fiecare monedă de aramă este copilul monedei de aur, ce lucrează și ea pentru tine.” Nu este însă un îndemn la o goană după aur, după bani, să te îmbogățești și atât, ci aduce în discuție valori fundamentale ca prietenia, bunătatea, generozitatea umană; dar adevărul e că nu poți fi exagerat de generos când nu ai un ban în buzunar.
Dictonul ei: plătește-te pe tine însuți mai întâi!
În fiecare lună, pentru munca pe care o faci, primești o sumă de bani, iar cu ei plătești la rândul tău alte persoane. Il plătești pe cel care îți dă mâncarea, hainele, încălțămintea, pe cel care iți asigură apa, curentul electric, telefonia, gazul, pe cel de la care cumperi cărți, reviste, ziare, pe cel care te tunde, pe acel care te învață, te vindecă, te apără. Plătești o mulțime de oameni. Îi plătești pe toți, în afară de tine însuți!
Iar cartea tocmai asta spune: prima dată plătește-te pe tine cu o zecime din tot ceea ce câștigi și apoi plătește-i pe toți ceilalți. ”Trebuie să păstrezi mereu o parte din tot ce câștigi. Nu trebuie să fie mai puțin de o zecime, indiferent cât de mic este câștigul tău. Dar poate fi și mai mult, depinde de cât câștigi. Plătește-te pe tine însuți mai întâi. Nu cumpăra veșminte și sandale mai mult decât îți permite punga și ai grijă să-ți rămână bani pentru mâncare, fapte de milostenie și ofrande aduse zeilor! Averea crește – întocmai ca un copac – dintr-o sămânță măruntă. Prima monedă de aramă pe care o pui deoparte constituie sămânța din care se va dezvolta copacul averii tale. Cu cât plantezi mai repede sămânța, cu atât mai repede va crește și copacul. Și cu cât vei avea mai multă grijă de el, punându-i la rădăcină cât mai multe monede de aur și aramă, cu atât te vei înfrupta mai repede din bogățiile pe care ți le oferă.”
De când am citit-o, am încercat să-i punem și noi în aplicare principiul. Știți vorba aceea, teoria ca teoria, dar practica este cea care ne omoară pe noi. Nu, nu ne invidiați, nu am ajuns bogați. Deocamdată…
După ce termini de citit (și termini foarte repede că este o lectură tare plăcută) ai impresia că e atât de simplu de aplicat, ba chiar ridicol de simplu și că din atât de puțin nu are cum să se adune mult. Ei bine, gândul din urmă nu e deloc constructiv, că nu te lasă nici măcar puținul să-l pui deoparte.
Noi suntem amândoi bugetari, prin urmare venitul nostru îl reprezintă o sumă atât de mică că mi-e și jenă să o spun. Dacă lucrați cumva în învățământ atunci probabil că nu aveți nevoie de prea multă imaginație ca să vă dați seama despre ce sumă vorbesc. La capitolul cheltuieli însă avem și noi aceleași cheltuieli firești cu utilitățile, ca în orice gospodărie, la care se adugă o rată consistentă de câteva sute de euro, făcută pentru căsuța noastră. Dacă mai adăugăm cheltuielile cu mâncarea, grădinița, medicamente și altele neprevăzute specifice vieții de zi ci zi, constatăm că abia putem trăi decent de o lună la alta. Mă rog, și decența are definiții diferite dacă întrebi un milionar sau un muncitor, dar nu mă bag acum în filosofii neproductive.
Când am născut prima fetiță am hotărât ca acei zece la sută din venitul meu să-i economisim lunar pentru ea. Economisirea aceasta a luat forma unei asigurări de studii, în speranța că peste ani îi va fi ei, implicit și nouă, mult mai bine. Pentru cea de-a doua fetiță am ales o altă cale, cu o sumă mai mică. Fată mare suma mai mare, fata mica suma mică. Glumesc desigur... Probabil, când vom scăpa de rată, asta dacă nu apucăm s-o lăsăm moștenire (hazul de necaz se pare că mi-a intrat în sânge) vom putea să ne facem alte planuri.
În carte se spune la un moment dat că și ratele sunt tot un fel de economisire, una în avans dacă vreți, pentru un bun de care deja te bucuri. Așa că noi, mai norocoși din fire, suntem plini de economii ca broasca de păr, vorba lui Creangă.
Când am citit cartea prima dată mi-am notat un citat care mi-a plăcut: ”Îmi dezvălui motivul pentru care noi nu am descoperit niciodată izvorul de aur – noi nu l-am căutat niciodată.” Dacă voi îl căutați, vă doresc să îl găsiți!
Spor la citit și să aveti o sâmbătă frumoasă!

În ce țară e cel mai bine să îți crești copiii?

2011-11-10T09:26:00.004+02:00

Dimineață, în timp ce-mi luam porția zilnică de știri, am aflat depsre locul unde este cel mai bine să îți crești copilul.
Conform presei, Organizația Save the Children a dat publicității clasamentul pe 2011 al celor mai potrivite state pentru creșterea copiilor.
Statele nordice si Australia sunt lideri incontestabili, în timp ce România ocupă locul 36 la nivel mondial.
La coada clasamentului se află, previzibil zic eu, state precum Guinea, Niger și Afganistan.
Studiul a fost realizat pe baza a șapte indicatori relevanți pentru femei: riscul de deces al mamelor la naştere; numărul de femei care folosesc metode contraceptive moderne; speranţa de viaţă; numărul de ani de şcolarizare; valoarea ajutorului de maternitate; raportul dintre salariile bărbaţilor şi femeilor; numărul de femei din guvernământ.
În plus, au fost luați în considerare și doi indicatori pentru copii: mortalitatea infantilă şi şcolarizarea.
Topul celor 10 state unde e cel mai bine să îți crești copiii arată cam așa:

1. Norvegia
2. Australia
3. Islanda
4. Suedia
5. Danemarca
6. Noua Zeelandă
7. Finlanda
8. Belgia
9. Olanda
10. Franţa.

Evident, ca întotdeauna, noi nu suntem la locul potrivit.

La mulți ani!

2011-11-08T10:02:00.004+02:00

Tuturor celor care purtați numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, azi, la zi de sărbătoare, vă doresc să aveti parte de sănătate, fericire, dragoste, voie bună și de multă liniște și mulțumire sufletească!
Vă dăruiesc cu drag acest buchet de flori!

Să aveți petrecere frumoasă!

”Mâini curate, corp sănătos”

2011-11-07T08:35:00.005+02:00

Trăim cu toții în perioada de vârf a civilizației omenirii.
Și totuși, în plină glorie a civilizației noastre, spun unele guri rele, că nu am fi așa buni prieteni cu săpunul. Deh, cârcotași...
Când am văzut pe blogul Laurei titlul Mâini curate, corp sănătos, prima reacție a fost de strâmbare a năsucului. Ce fel de articol e și ăsta? Ce noutate aduce? Cine nu se spală pe mâini? Teoretic toată lumea se spală pe mâini și pe toate celelalte părți ale corpului personal. Asta doar teoretic, cum spuneam. Practic, tot mai multe boli molipsitoare își primesc denumirea de boala mâinilor murdare.
Mi-am amintit că în anii din urmă, în special la venirea iernii, când planau amenințătoare asupra noastră mai ceva ca sabia lui Damocles tot felul de gripe, gen A1H1, mai multe femei extraordinare pe care le știu nu au dat buzna în farmacii după tot felul de vaccinuri experimentale, ci doar au întărit măsurile de igienă în casele și familiile lor. Iar măsura asta simplă și atât de la-ndemână că ți-e și rușine să o dai drept exemplu, s-a dovedit a fi extrem de eficientă.
Tot atunci am introdus și noi regula, evident pentru pitice în special, că toată lumea se spală pe mâini la revenirea în casă, indiferent cât de scurtă sau lungă ne-a fost ieșirea.
Așa că ideea Laurei, mi s-a părut chiar foarte potrivită acum la debutul sezonului de gripe și viroze.
Știu că unele mame se confruntă cu dificultăți în a-i învăța pe ștrumfi bunele obiceiuri. La noi nu a fost cazul, deoarece ”rățuștele” noastre sunt dependente de apă. E suficient să audă apa curgând pentru a merge hipnotizate să se spele. La noi nu a constituit niciodată o problemă introducerea lor în cadă, de exemplu, ci scoaterea lor de acolo. Când mergem la piscină, la râu, la mare, adevăratele trucuri și tertipuri părintești le folosim pentru ieșirea lor din apă.
Dacă însă sunteți la început, în perioada de împrietenire a prichindelului cu apa și săpunul, să știți că am găsit niște poezioare pentru copii tare drăgălașe, care sper să vă ajute mult în demersul vostru.

Sfaturi

Mama mea m-a învățat
ca să fiu mereu curat,
serile și dimineața
să-mi spăl mâinile și fața.

Pe urechi, pe mâini, pe gât,
e de-ajuns numai atât?
Nu-i de-ajuns, că peste zi,
mă pot iarăși murdări!

Mă joc de-a mama

Eu cu drag păpușa-mi spăl,
cu șampon din flori de vară,
dac-o trag un pic de păr,
o sărut și râde iară.

Supa-i musai să mănânce
și legume, carne, sos,
Cine ascultă de mămica,
crește mare și frumos.

Fetița și Azorel

Vin la mama, Azorel,
să te spele ea nițel,
cu săpun și cu burete,
că murdat mai ești, băiete!

Stai să-ți fac nițel clăbuc
pe la ochi, pe la năsuc,
dar să nu plângi, că-i rușine,
că eu, mamă, iți vreau bine!

Apa, peria și săpunul

Încă dis-de-dimineață
trei prieteni mă răsfață,
apa, peria, săpunul,
mi-s prieteni toși ca unul.
Apa-mi zice: Vin la mine,
să te spăl cum se cuvine,
să te mângâi pe-ndelete
cu săpun și cu burete.
Joaca asta cu clăbucul,
chiar că-mi gâdilă năsucul,
apa rece se răsfață
și mă mângâie pe față.

Periuța cea glumeață

Veselă e periuța:
Toată ziua se dă huța
Si se joacă, si glumește,
Nici n-ai spune ca muncește.

Uite-așa, mai mult în glumă,
Zburdă până face spumă.
Dinților le infiripă
Alb vesmant ce ține-o clipă.
Ii iubește, îi albește
Si pe cei mai mici îi crește.
Si-o ascultă, că-i isteață,
Periuța cea glumeață.

Să fiți cu toții sănătoși și să aveți o săptămână frumoasă!

Fetele mamei harnice

2011-11-06T09:30:00.004+02:00

Am scăpat de griji. De acu are cine să mă ajute...

De când a aflat că vom avea două fetițe, soțul meu are în minte o imagine idilică, în care vine el de la serviciu și găsește casa mirosind a tot felul de miresme încântătoare venind dinspre bucătărie, iar fetele lui îl servesc și-l răsfață ca pe un conte cu tot felul de bunătăți făcute de ele.
Evident, toată povestea asta e un motiv bun de glume în familie, deoarece el este cel care momentan muncește și trebăluiește în urma lor. Dar visele sunt gratuite...
Se pare totuși că imaginea lui începe să prindă contur și nu mai pare chiar atât de îndepărtată și de fantezistă.

Fetele mamei harnice au facut ieri gogoși, preferatele tatei.
Vă invităm la o porție!

Copilul care aleargă către mare

2011-11-04T09:53:00.002+02:00

Copilul care aleargă către mare, măcar o dată-n viață să mai fiu...

”Când erai copil nu te întrebai ce e fericirea, nu o căutai...” (Vama)

lupișorul... lupișoara...

2011-11-03T08:30:00.003+02:00

Paula: Mami, vino repede să vezi un lupișor!
Eu l-am aranjat!
Când l-am văzut pe lupișor nu m-a răbdat inima să nu vi-l arăt și vouă.
Așa că, doamnelor și domnilor, vă prezentăm lupișorul... lupișoara noastră:

Costumul îl avem de mai mult timp, de pe vremea când Paula trecea prin perioada Scufița roșie. Avea un poncho roșu cu glugă (proaspăt intrat in zestrea mezinei) și acest costumaș pe care l-am cumpărat de la Metro cu un preț simbolic, vreo 3 lei, era la reducere că îi lipsește partea de jos.

Pregătiri de Halloween - partea a IV-a

2011-10-31T20:27:00.003+02:00

și ultima, că ne ajunge cât am povestit despre Halloween-ul acesta.
De fapt, noi am rămas mai mult cu pregătirile, că altceva nu am făcut în mod special.
Paula s-a distrat și ea cu întreaga grupă la grădiniță, au făcut diverse felinare și a primit o diplomă pentru cea mai înspăimântătoare mască. Dar tati mi-a spus că masca ei nu a fost foarte înfricoșătoare, deoarece, în timp ce toți copiii au pictat cu mult negru și roșu ceva ce trebuia să semene cu un vampir, fetița mea, care ieri a văzut, printre multe altele, și un album egiptean, a pictat o măscuță ce semăna mai mult cu o față de faraon decât cu orice altceva.
La sfârțitul activității ea și-a servit colegii cu bomboane.
Dar, partea bună și deloc înspăimântătoare a acestei sărbători este cadoul meu.
Da. Am primit un cadou.
Am înscris dovleacul într-un concurs organizat la un centru comercial și, evident, am câștigat. Da, tati a muncit și eu m-am ales cu premiul. Unii crează și alții beneficiază. Am primit un bilet la film, dulciuri și...
O zi întreagă de răsfăț la spa.
O ZI LA SPA!!!
Sunt toată un zâmbet, am gura mai largă decât dovleacul vrăjitor. Credeți-mă!

Pregătiri de Halloween - partea a III-a

2011-10-30T19:36:00.004+02:00

Câteva din ultimele nostre creații pe care le-am lucrat împreună.

Am făcut și o fetiță felinar din dovlecel.

O fantomiță și o vrăjitoare ieșind din pahare.

Si două felinare din hârtie.

Mâine surioara mai mare se va distra și la grădiniță.
Să aveți un început de săptămână așa cum vă doriți!

Pregătiri de Halloween - partea a II-a

2011-10-29T16:21:00.004+03:00

Am participat astazi la Sarbatoarea dovlecilor din Galeriile Real. Am primit un dovleac pe care l-am decorat dupa bunul plac al imaginatiei noastre cu acuarele si carioci. Sosind putin mai tarziu, a trebuit sa ne limitam la materialele gasite. Rezultatul a fost admirat si, fara falsa modestie a fost unul din cei mai dragalasi dovleci. Din pacate n-am avut aparatul foto la noi sa vedeti si celelalte creatii.

Partea buna e ca am venit cu premiul acasa.

Sedinta foto rapida l-a facut sa zambeasca.
In magazin am fost intrebati de mai multe persoane la ce stand se gaseste de cumparat palaria noastra. Cred ca la anu vom putea face un ban cinstit.Numai sa nu creasca pretul la umbrele...:)

Pregătiri de Halloween

2011-10-28T21:09:00.010+03:00

Ca mai toată lumea, nu sunt o fană înfocată a sărbătorilor împrumutate, dar de când avem copii, Halloween-ul mi se pare tare simpatic. Văd în el un motiv în plus pentru bucurie și distracție.
Anul trecut ne-am sărbătorit frumos în familia lărgită.
Anul acesta, pe lângă niște placinte și prăjituri cu dovleac, nu am făcut multe pregătiri, în afară de multașteptata pălărie de vrăjitoare.

Întreaga familie a lucrat la ea, în frunte cu tati și Paula.
Am făcut-o din carton și materialul rămas de la o umbrelă veche.

Tot Paula a fost cea care i-a lipit steluțele decupate de ea.

La cât a ieșit de drăguță, era firesc să apară și vrăjitoarele.

Deja avem mai multe comenzi ferme pentru anul viitor, așa că, probabil, ne vom reprofila pentru productia în masă.

Să vă distrați frumos în căsuțele voastre și, de ce nu, să primiți cât mai multe dulciuri!

mama și perfecțiunea

2011-10-28T10:56:00.005+03:00

Datoria unei mame este, dincolo de orice îndoială, cât se poate de limpede: să fie perfectă.
De mai bine de 6 ani de când sunt mamă și de când privesc cu jind și admirație în curtea altor mame, mi-am dat seama că poți fi o mamă bună în foarte multe feluri. S-ar putea ca felul tău să fie diferit de al vecinei, de al surorii tale, de al prietenelor reale sau virtuale, dar asta nu înseamnă că ar fi mai prejos.
Drumul spre perfecțiune este pavat cu multe obstacole, infinită răbdare, inventivitate și chiar reinventare (uneori de sine).
Când eram studentă mă încerca în unele momente o ciudată senzație că, cu cât citeam mai mult, cu atât mi se părea că nu știu nimic. Acum, când mă confrunt cu replici aruncate, buzițe lăsate, piciorușe care tropăie năbădăios, mi se pare conceptul de mamă perfectă unul puțin cam îndepărtat de mine sau, realist vorbind, unul care pleacă și revine.
Sunt și nu sunt o mamă perfectă.
Pot fi o mamă perfectă sau, vorba unui titlu de carte, pot să nu fiu o mamă perfectă.
Singurele repere în care îmi oglindesc perfecțiunea sunt ochii lor sănătoși și fericiti. Iar dacă ele sunt fericite sunt și eu fericită în perfecțiunea sau imperfecțiunea mea.

Miercurea fară cuvinte

2011-10-26T15:04:00.002+03:00

Fetița și șopârlița...

Ziua Armatei

2011-10-25T13:52:00.005+03:00

Ziua Armatei Române a fost sărbătorită și la Cluj-Napoca cu paradă militară, ceremonial religios, depuneri de coroane.

Cinste eroilor căzuți pentru eliberarea patriei!

Planuri de vacanță

2011-10-23T19:29:00.003+03:00

De mâine începe vacanța de toamnă.
Inițial am vrut să scriu că e ultima noastră vacanță din viața de preșcolar, dar mi-am dat seama la timp că este ultima vacanță de toamnă, că urmează ultima vacanță de iarnă, ultima de Paște, de vară... complicat.
Important e că ne-am făcut planuri.
Vom merge la cursuri de engleză, de două ori pe săptămână câte o oră jumătate. Ea este tare nerăbdatoare să meargă și e sigură că se va distra de minune.
De asemenea va merge în continuare și la balet, că nu iau vacanță cei de la Palatul copiilor. Cel puțin o dată va merge, că a doua oară când ar trebui să mergem e vinerea viitoare și nu cred că vineri, în vacanță și înainte de Luminație vor fi prea mulți copii doritori.
În rest planuri de joacă în casă; vrea să deseneze mult și să decupeze.
Și, cel mai important, vrea să facă cu tata o pălărie de vrăjitoare.
Voi cum ați planificat vacanța aceasta?

Recensământ

2011-10-21T16:02:00.003+03:00

Am fost programați, vizitați, numărați, consemnați în înscrisurie vremii.
Mult zgomot pentru...
Am trecut și recensământul acesta!
Suntem oare pregătiți pentru ce vor dezvălui rezultatele?

medicii și alăptarea...

2011-10-20T16:18:00.003+03:00

sau, mai bine zis, părerea lor despre alăptarea mea.
Astăzi am fost la medic, o doamnă doctor drăguțică, care ne-a întrebat ce mănâncă mezina. A aflat, evident, că este alăptată.
-Cum alăptată la vârsta asta? Nu ați spus că are un an jumătate?
-Ba da, atât are, dar o mai alăptez.
-Gata cu alăptatul, zice ea. Până aici. Nu e bun.
-Dar ea mănâncă bine, încerc eu timid să-mi susțin cauza. Substanțele nutritive și le ia din alimentatie. Laptele de la mine e pentru completarea necesarului și pentru alint.
-Nu, nu e nici alint și nici aliment. Nu e nimic, că nu are nimic în el. Gata! repetă ea. Ați înțeles? Fără alăptat!
Eu nu am mai zis nimic, nu am contrazis-o, nu mă lupt cu nimeni să-și schimbe părerea, mai ales când îmi dau seama că lupta va fi lungă.
Am ascultat-o cuminte și am zâmbit cald și afectuos.
Eu fac ce știu eu că e mai bine pentru noi.
Mi-am amintit că în aprilie, când abia a împlinit un an, am stat în spital cu ea pentru o bacterie ce se manifestase ca un rotavirus. Și atunci doctorița, o alta desigur, mi-a spus să nu îi dau lapte de mamă că îi face rău și mi-a adus să îi dau Nan fără lactoză. I-am spus că va fi greu de dat în condițiile în care ea nu primește biberonul, nu e obișnuită cu el, nici ceai nu bea de la biberon. Mi-a spus că nu are importanță, lapte va bea cu siguranță. I-am mulțumit și am pus cutia în sertar.
Tot timpul cât am stat acolo, la fiecare vizită mare, când se prezenta cazul fetiței, doamna spunea că e pe Nan fără lactoză și îi merge strună.
Totuși, în ultima zi, ceva ne-a trădat probabil, un gest ceva, că m-a întrebat:
-Nu ați înțărcat-o, nu-i așa?
-Nu, nu am înțărcat-o.
-I-ați dat tot timpul lapte de mamă?
-Da.
-Da, nici nu e indicat să înțarci copilul când e bolnav, zice ea și pleacă.
Așa că sunt lămurită.
Mi-e foarte clar. Pentru mine, cel puțin în acest domeniu, părerea medicilor trece, alăptarea rămâne. Deocamdată...

de 9 ani...

2011-10-19T11:29:00.001+03:00

suntem impreuna!

Căsătoria e pentru noi amândoi, nunta a fost pentru toţi ceilalţi!

Iarna in octombrie

2011-10-16T23:50:00.008+03:00

Daca ati avut o zi insorita poate nu va vine sa credeti, dar iarna deja a venit. Chiar a venit!
A luat un pic prin suprindere sfioasele crizanteme care abia inbobocisera.

Fetele au fost foarte entuziasmate. Paula repeta intr-una ca nimeni de la gradinita nu o va crede ca ea s-a jucat deja in zapada.

Am facut si un om de zapada ultramodern. Primul nostru om de zapada din iarna care va veni. Si am tremurat inghetati langa o cana de vin fiert.

Acum am lasat in urma peisajul hibernal si stam la confortul celor 10 grade urbane.
Sa aveti o saptamana calduroasa!

Copilul preferat

2011-10-13T14:27:00.002+03:00

A fost întrebată odată o mamă, care era copilul ei preferat, cel pe care îl iubea mai mult.
Surâzând, ea răspunse:
"Nimic nu este mai încăpător decât o inimă de mamă.
Copilul ales este acel căruia mă dedic trup și suflet...
cel bolnav, până se însănătoșește;
cel plecat, până se întoarce;
cel obosit, până se odihnește;
cel flămând , până-i sătul;
cel insetat, până bea apă;
cel ce citește, până învață;
cel dezbrăcat, până se îmbracă;
cel ce nu lucrează, până se angajează;
cel îndrăgostit, până se căsătorește;
cel ce se căsătorește, până conviețuiește;
cel ce devine părinte, până ce-i crește copilul;
cel ce promite, până ce se ține de promisiune;
cel datornic, până plătește;
cel ce plânge, până se inveseleste;
cel ce m-a uitat ... pana isi aminteste..."

1 an jumatate

2011-10-09T20:56:00.003+03:00

1 an si 6luni de bucurii. Ai ei! Ai mezinei! Fericirea noastra din urma!
La multi ani, iubita noastra!

ghicitori pentru cei mici

2011-10-08T09:25:00.004+03:00

Paulei ii plac tare mult ghicitorile. Atat de mult, ca dupa ce le spunem pe toate cele stiute, inventam aproape zilnic zeci de ghicitori, unele mai amuzante ca altele si care ne plac noua, pentru ca pe net gasim dar in variante destul de complicate pentru copii, desi teoretic lor li se adreseaza.
Din variantele consacrate, simple si usor de memorat va spunem si voua cateva, daca vreti sa va jucati in zilele mohorate care se anunta ca vor urma.

Cine are pene si nu zboara? (Perna)
Ce se ascunde sub pat
Cand intru cu lampa-n odaie? (Intunericul)
Mici pitici cu felinare
Umbla noaptea pe carare! (Licuricii)
Nu e uliu, totusi zboara
Daca-l tii bine de sfoara! (Zmeul)
E rotunda si balaie
Intra noaptea in odaie! (Luna)
Cine-i mandru si-nfoiat
Si cu mot de nas legat? (Curcanul)
Poarta-n spate o cetate
Si din ea doar capul scoate! (melcul)
Care closca minunata
scoate mii de pui odata? (Incubatorul)
Carligel legat cu sfoara
Prinde pesti si-i scoate afara! (Undita)
Care casa plutitoare
Peste mari e calatoare? (Vaporul)
O casuta ascutita
sta pe bete sprijinita! (Cortul)
Intre nori si-ntre pamant
sfori de apa cad pe rand! (Ploaia)
Ciucur verde sau roscat
Pe arac sta agatat.
Cine este? L-ati aflat? (Strugurele)

Si o poezioara...

Vine vantul toamnei blande
Cu miresme de pe munte,
Albastrele poarta-n plete
Din tapsan de codru verde!

Ne-a umplut cu frunze pragul,
Nori se dau de-a berbeleacul...
Bate-n scorburi ghionoaia
Prevestind ca vine ploaia.

Sa aveti o sambata frumoasa cu sau fara ploaie!

Noaptea bibliotecilor

2011-10-02T23:07:00.004+03:00

Noaptea trecuta, in 1 spre 2 octombrie, a fost noaptea alba a bibliotecilor. S-a putut intra in voie, de la 6 seara pana la 4 dimineata, fara sa ai nevoie de permis.
Nu am rata un asemenea prilej si am mers si noi cu toata familia, nu chiar toata noaptea ci doar cateva ore la lasarea intunericului.
Principala oprire a fost la sectia de copii, dar am fost si in cea pentru adulti unde am avut acces in depozite, fapt impresionant pentru fetite care au putut vedea atatea carti cat nici nu-si imaginau, in sala de lectura, ba chiar am vazut si o colectie exclusivista Eminescu.
Ne-am bucurat vazand o foarte frumoasa colectie de numismatica si filatelie, o expozitie de pictura, cateva carti in editie princeps, o harta veche de la 1500, un seif urias in care nu erau bani ci carti si multe alte lucruri frumoase cum doar intr-o biblioteca poti gasi.
Mie mi-a placut initiativa aceasta si sper sa devina traditie.
"Daca vreti sa formati copii exceptionali, cititi-le povesti.
Daca vreti sa ajunga geniali, cititi-le si mai multe povesti."
Albert Einstein

durerea de a fi adult...

2011-09-30T09:31:00.003+03:00

Paulei inca nu i-a cazut nici un dintisor, dar ea asteapta cu multa emotie si toata nerabdarea specifica unui copil de 6 ani.
Stie ca ii vor cadea dintisorii de lapte si ii vor creste dintii de adult. Denumirea asta ea le-a dat-o. I-am facut o radiografie si a vazut mugurasii tuturor dintisorilor si a tuturor maselutelor si, cum a trecut cateva luni de atunci, nu intelege de ce dureaza atat de mult pana sa-i cada ce-i vechi si sa-i apara altii.
In ultima vreme a avut o durere destul de suparatoare. I-am explicat, dupa ce am dus-o la stomatolog, ca nu are nimic grav, doar ca ii cresc maselutele noi si e normal sa o doara putin.
Concluzia ei a fost: "Mami, nu stiam ca doare sa devii adult..."
Eu stiam. Doare sa fii adult. Nici nu banuieste ea cat de mult. Uneori atat de puternic, atat de cumplit, pana dincolo de suspine si lacrimi.
Una din marile dureri si marile temeri este ca nu-ti poti feri intotdeauna copilul de suferinta. Oricat de multe eforturi ai face, oricat te-ai da peste cap, intr-o buna zi si el va cunoaste durerea; iar gandul acesta e unul foarte dureros...
Dar eu stiu ca durerea cresterii e estompata de bucuria si farmecul metamorfozei.
Doare sa fii adult. Unii simt mai mult, altii mai putin, in functie de noroc, in functie de soarta, in functie de propriile alegeri. Unii se concentreaza mai mult pe durere, altii pe frumusetea devenirii...
Deocamdata doar am ascultat-o, i-am dat dreptate, dar nu am insistat pe durere, poate si pentru ca stiu ca nu are cum sa o evite.
Deocamdata doar am tinut-o strans in brate...

zoo de lângă casă

2011-09-26T17:33:00.011+03:00

Citisem și auzisem de ceva vreme de un loc încântător din apropierea Clujului, unde copiii pot vedea și pot să se joace cu o mulțime de animale, dar încă nu ne făcusem timp pentru el. Asta până weekendul trecut, când frumusețea toamnei ne-a scos din casă și am petrecut câteva ore superbe în compania unor animale grozave.
E un fel de zoo-fermă, cum a numit-o Paula, o fermă cu mult spațiu în care proprietarii îi lasă pe copii să se joace, să hrănească animalele, să le călărească, totul la un preț rezonabil.
Sunt iepurași, fazani, curci și curcani, căprioare, cerbi, o maimuță, lame, ponei, păuni, un muflon, oițe, căprițe, veverițe, toate foarte prietenoase, în majoritatea țarcurilor copiii putând intra după bunul lor plac.
Georgia a făcut cunoștință cu mulțime de păsări, printre care și o găină, care totuși nu a fost prea politicoasă cu musafira ei și a ciupit-o de degețel.

Căprioarele au fost ceva mai prietenoase și ne-au lăsat să le hrănim.

La fel de prietenoși și de jucăuși s-au dovedit a fi și iepurașii.

Iar la final nu putea lipsi o plimbare cu poneiul.

Fetele mele au fost mai mult decât încântate și fericite că am descoperit un loc atât de plăcut, unde vom reveni, socotind după entuziasmul lor, destul de curând.

Apoi devii mamă...

2011-09-26T06:54:00.005+03:00

Asta e replica care încheie primele două episoade și de la care va porni acțiunea din ultima serie filmată până acum din Anatomia lui Gray.
”Crezi ca dragostea adevărată este singurul lucru care îți poate frânge inima... care îți poate lua viața și o va lumina... sau o va distruge. Însă apoi... Devii mamă”.
La noi Tvr-ul a transmis primele 6 serii, iar vara asta chiar au reluat serialul. Eu nu am avut răbdare să aștept și am văzut seria a 7-a și începutul celei de-a 8-a, la care abia acum au început filmările, pe net.
Nu mă așteptam să alunece serialul și pe panta aceasta, avea suficiente motive de dezbatere, dar, oricum, e de gândit...

toamna cea de roade plina...

2011-09-23T08:48:00.006+03:00

Toamna cea de roade plina
A copt fructele-n gradina...

Toamna a intrat in casa
Punand struguri dulci pe masa
Si-n camara prin bidoane,
Patlagele dolofane,
Tot ea ne-a adus alune
Nuci si mere foarte bune,
Mari gutui pentru dulceata
Si-un butoi cu varza creata.

Toamna , spune un-te duci?
Ia, ma duc sa scutur nuci!
Toamna, unde te grabesti?
Ia, ma duc sa caut vesti!
Sus in vie, jos in lunca
Sa dau soarelui porunca
Sa coaca gutuile
Sa-ncalzeasca viile
Spune daca te grabesti
Toamna cand te odihnesti?

La noi e o toamna frumoasa-frumoasa, cu zile rupte parca dintr-o ilustrata.
Ne bucuram cat de mult putem de soarele ei, ne plimbam si profitam de fiecare zi insorita.
La capitolul harnicie nu prea am excelat, am facut un pic de compot de struguri, compot de prune, dulceata de prune si doar doua portii de zacusca cu fasole.
Maine cred ca va fi o zi dedicata gogosarilor. Am vazut la Beatrice (Kabea) pe blog o reteta de gogosari caramelizati care mi-a facut cu ochiul.
Voi cum va bucurati de toamna?

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa...

2011-09-21T21:08:00.001+03:00

in memoriam

2011-09-19T12:07:00.002+03:00

A fost, pana azi, regele jazz-ului romanesc.

Drum bun, maestre!
Dumnezeu sa te ierte!

de meditat

2011-09-19T10:24:00.000+03:00

„Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” (Ps. 127:3-5).

Pentru Carolina

2011-09-18T21:52:00.003+03:00

La multi ani, iubita mea prietena!
Sa traiesti mult, sa fii sanatoasa si sa te bucuri mereu de frumoasa ta familie, indiferent unde veti fi!

impresii din Apuseni

2011-09-16T17:48:00.007+03:00

In primul an de studentie am fost pentru o jumătate de zi la Poșaga, o mânăstire foarte frumoasă din munții Apuseni. Cam asta a fost contactul meu cu Apusenii până acum, deși suntem la o aruncătură de băț de ei.
La sfârșitul săptămânii trecute am fost, la invitația unei bune prietene, în Apuseni, pe Valea Arieșului. Am trecut prin mai multe sate, inclusiv în cel a lui Horea, deoarece și prietena noastră, la rândul ei, e foarte bogată în rude și prieteni. Prin urmare am colindat un pic și am putut să ne facem o impresie asupra zonei.
Pe mine Apusenii m-au cucerit iremediabil.
Noi suntem obișnuiți cu muntele; vara asta am stat nu mai puțin de o lună la munte în județul Suceava, am străbătut suficiente masive din Carpații noștri seculari, am făcut trasee, am urcat pe jos până la Păltiniș, iar în vara de dinaintea nunții am avut o aventură demnă de un scenariu de film pe Pietrosul Rodnei. Dar Apusenii m-au impresionat cu adevărat.
Când am răspuns plină de entuziasm invitației de a merge la munte, habar nu aveam în ce mă bag. Credeam că dacă am văzut un sat de munte (mă rog, câteva zeci), le-am văzut pe toate. Dar m-am înșelat.
În Apuseni, satele au câteva case înșiruite de-a lungul străzii și altele, foarte multe, împrăștiate pe toți versanții. Iar aceștia nu erau deloc domoli, cum eram noi obișnuiți, ci foarte abrupți. Pentru noi, care mergem și în parc cu mașina, urcușul de acum a fost o aventură în toată regula; mai ales că am urcat până în vârful muntelui cu bagaje, copii, ba chiar și cu broasca țestoasă.
Când în sfîrșit am ajuns sus, după ce am fost resuscitați, peisajul era de-a dreptul fermecător. Mare este măreția lui Dumnezeu care a desenat asemenea locuri! Cuvintele pământenilor sunt realmente sărăcăcioase în comparație cu frumusețea divină a locurilor. Iar acolo te simți la propriu aproape de cer.
Ce m-a încântat peste măsură a fost faptul că acolo, în vârful muntelui, erau multe familii care trăiau într-o armonie aproape ideală, într-o înțelegere aproape palpabilă. Nu știu dacă pot explica, dar am trăit într-o atmosferă straniu de perfectă. Mi-a plăcut dragostea și grija, blândețea și dedicarea oamenilor pe care i-am întâlnit acolo, felul lor special de a avea grijă și de a-și ocroti proprii copii, dar și copiii vecinilor. Muntenii aceia sunt oameni deosebiți și împăcați cu viața pe care o duc.
Numai noi ne-am plâns că ne-a ieșit sufletul după juma de oră de urcuș. Copiii aceia urcau și coborau muntele ca pe un firesc, ca pe un dat. Nu spuneau că nu e greu, dar nici nu se plângeau. Nici nu vreau să mă gândesc cum e să cobori și să urci zilnic un asemenea munte, numai ca să ajungi la școala care era la 6 km de ei, mai ales pe vreme geroasă de iarnă. Ei sunt binecuvântați cu o priveliște dumnezeiească, dar și cu un trai un pic peste puterile fizice ale noastre, orășeni vlăguiți după o zi de stat cu fundul pe scaun în fața calculatorului.
Aici sunt copiii noștri bucurându-se de frumuseșea apusului:

În spatele nostru se vede Muntele Găina.

În drumul nostru am trecut și pe lângă Roșia Montană. Pare greu de crezut, dar și ea face parte din minunile Apusenilor. Nu vreau să intru în nicio polemică sterilă cu nimeni și nici nu vreau să rănesc sentimentele celor care suțin exploatarea minieră a zonei respective, dar oare chiar suntem dispuși să pierdem comoara oferită de natură în schimbul aurului care nici măcar nu ne va rămâne în țară? E o simplă întrebare retorică. Răspunsul probabil că m-ar speria, iar eu vreau să păstrez intactă, în inima mea, măreția Apusenilor.
Mă rog din toată inima să ne ferească Dumnezeu să nu apucăm vremuri în care să scriem despre vizita la munți de steril și lacuri de cianuri.

dimineața la 6...

2011-09-16T11:55:00.004+03:00

Dis-de-dimineață sau cu noaptea în cap, mai bine zis, tati a trezit fata cea mare a familiei, a dat-o jos din pătuțul ei și a așteptat-o să se îmbrace.
A avut ceva de așteptat, deoarece la o asemenea oră, când și unii oameni mari abia se întorc de pe o parte pe cealaltă, puiul mic, moțăind în cămășuța de noapte, era cu entuziasmul cam așa:

Aseară m-a întrebat de vreo cinci ori: mami, sâmbătă și duminică putem dormi până când vrem, nu-i așa?
Voi cum stați cu entuziasmul matinal?

despre iubire...

2011-09-15T09:20:00.002+03:00

„Iubirea adevărată este o taină: este delicată, suavă şi mult prea pură. Este ca un joc curat între doi copii, care se iubesc mereu cu aceeaşi intensitate, exact ca şi în prima zi.

Iubirea mă aruncă în ochii celuilalt, unde mă pierd într-un ocean de iubire. Iubirea mă sufocă, îmi cuprinde inima cu un dor amar şi dulce totodată, mă ridică şi mă coboară în lumea visului şi în prăpastia durerii, dar nu pot trăi fără de ea. Celălalt este sensul meu şi rostul meu în timp şi în veşnicie. Sunt un nimic fără de el, nu am nici un rost fără de el, nu pot gândi ceva coerent şi nu-mi pot imagina o clipă a vieţii mele în care el sau ea să nu apară!

Eu sunt cu adevărat eu numai când mă uit în ochii persoanei iubite. Poate că nu am multe să îi spun de fiecare dată, dar prezenţa celuilalt mă arde într-un foc dulce şi răcoritor. Mi-e frică să mă gândesc că ar putea veni clipa pierderii iubirii: nu va mai avea nici un rost viaţa mea! Atingerea mâinii lui mă ridică la ceruri şi mă umple de bucurie. Mă arde până la epuizare şi mă umple de lumina acestui ceresc foc. Cuvântul lui îl sorb cu toată fiinţa mea şi însetez după tăcerea pe care o las să se aştearnă între noi atunci când suntem împreună. Mă simt veşnic doar pentru că iubesc.

Eu nu mai exist decât pentru a iubi. Restul chiar nu contează! Restul nu ţine de mine şi nu are nici o valoare. Vorbesc doar pentru că am a dărui cuvinte de iubire persoanei iubite sau pentru a implora Cerul să mă aşeze şi mai curat în inima iubirii mele. Respir doar între două întâlniri, restul fiind dor, tăcere şi o dulce moarte a aşteptării. Gândurile mele vin doar din iubire şi îşi imaginează o iubire şi mai deplină. Văd persoana iubită în inima mea, în fiecare floare, în fiecare nor, în fiecare chip de copil pe care îl întâlnesc şi o aud în visele cele mai dulci, care nu ar trebuie vreodată să se termine. Paşii mei sunt purtaţi de aceeaşi inimă: a mea şi a persoanei iubite de mine, căci de când ne-am sărutat prima oară nu mai avem două inimi. Atunci am înţeles că exist pentru a iubi. Restul este de domeniul trecutului, undeva ascuns într-un colţ uitat al vieţii mele. Şi mă gândesc cum va fi viaţa alături de iubirea mea, care a fost creată de Dumnezeu exact pentru mine.

Am învăţat să trăiesc de când iubesc, am învăţat ce este veşnicia şi Îi pot mulţumi lui Dumnezeu pentru imensitatea de iubire pe care a revărsat-o în inima mea....

Poate că acestea ar fi câteva dintre gândurile unei iubiri curate, deşi nimeni nu a îndrăznit vreodată să creadă că iubirea poate fi aşternută pe hârtie, că poate fi cuprinsă între săracele noastre cuvinte, care mai mult ascund decât dezvăluie...."

(Părintele Paulin de la Putna – Iubire, spovedanie şi libertate!, Editura Egumeniţa, 2008)

despre mama

2011-09-14T12:18:00.003+03:00

Pentru mine toamna a fost întotdeauna un amalgam de bine și rău, de evenimente memorabile care mi s-au dăruit, dar si de intâmplări care mi-au zguduit sufletul. Iar cele mai mari nenorociri ale vieții mele au venit in zilele de mare sarbatoare ale toamnei. In ambele sarbatori ale lui septembrie, atât de Nasterea Maicii Domnului cât și de Inalțarea Sfintei Cruci, precum și de Sfintii Arhangheli Milail și Gavril, mi-a murit cineva extrem de apropiat sufletului meu.
De când mă stiu, ziua de astăzi a fost una extrem de tristă pentru mine. Pentru că într-o zi de 14 septembrie, pe când eram doar un copiluț, mi-a murit mama.
Astăzi e ziua mea neagră. Astazi se împlinesc 28 de ani de când a murit.
Avea doar 25 de ani. 25 de ani și doi copii micuți. Deja putrezește de mai multi ani câți i-au fost dat să trăiască. Cât de nedreaptă e uneori viata!

Despre mama nu vorbesc şi nici nu scriu foarte des.
Pentru că mă dor cuvintele, amintirile, dorul.
Mă dor clipele atât de puţine petrecute împreună.
Şi mai ales mă doare acel fatidic şi neputincios dacă: cum ar fi fost dacă...
Pentru cine are mamă de când se știe e foarte greu de imaginat că va veni o zi în care ea nu va mai fi. Refuzi pur și simplu să crezi că ziua asta va veni odată și-odată. Mamele sunt făcute să fie acolo pentru noi, de câte ori avem nevoie de ele, gata oricând să ne împlinească toate dorințele, urgențele, dar și micile capricii. Pentru mine însă definiția asta a mamei e doar un vis. Un vis dureros.
Eu nu știu cum e să ai o mamă care să facă toate pentru mine. Eu doar mi-am imaginat. Dar oricât de mult m-ar durea, mama mea face parte din mine.
Din trecutul şi din viitorul meu.
A fost o mamă veselă, frumoasă, îndemânatică, elegantă şi bună.
Iubea curăţenia, garoafele roşii, muzica, voia bună, glumele şi, mai ales, îşi iubea familia.
Îmi aducea portocale, stafide şi îl ţinea tot timpul în braţe pe fratele meu.
Aşa se încăpăţânează memoria mea să păstreze.
Am părul, ochii şi zâmbetul ei.
Şi sprâncenele pe care le-am lăsat şi eu moştenire mai departe, laolaltă cu unghia pocită de la degetele cele mici ale picioarelor. Laolaltă cu platfusul.
Regret că nu am cunoscut-o mai bine.
Sunt lucruri pe care nu i le-am spus. Deşi aş fi vrut.
Aş fi vrut să îi fi spus în fiecare zi cât de mult o iubesc.
Să o fi îmbrăţişat mai mult.
Să nu fi făcut niciodată nici o năzbâtie, oricât de mică, să nu o fi necăjit niciodată.
Sunt multe lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le fac cu ea.
Dar nu am avut ocazia. Le simt însă mereu.
Ele constituie regretul meu şi frustrările mele. Neînplinirile pe care le duc cu mine.
Mama e omul pe care aş fi vrut să îl am mereu alături. Să mă ocrotească. Să mă susţină.
Să îi spun lucrurile bune pe care le-am făcut. Să râd şi să plâng cu ea. Să mă cunoască.
Să îmi crească fetiţele. Şi să le cânte. Pentru că ea cânta atât de frumos.
Uneori când merg în unele locuri care îmi plac sau când fac unele lucruri deosebite mă surprind gândindu-mă că mi-ar fi plăcut să le vadă şi mama.
Amintirea mea poartă vocea, chipul şi numele ei.
Dincolo de cuvinte, dincolo de ani, dincolo de oamenii care au intrat şi au ieşit din viaţa mea, dragostea pentru mama e o constantă a sufletului meu.
Şi o durere, la fel de constantă.
Eu nu am mamă.
Sunt un om cu adevărat nefericit.
Îmi dau seama că faptul că sunt fără de mamă, că am crescut fără ea, a ajuns să fie un atribut al meu, o caracteristică, un mod de identificare şi încadrare.
Dar acum sunt mamă.
Am două fetițe.
Şi asta îmi dă nesfârșită speranţă.
Le spun în fiecare zi că le iubesc.
Le îmbrăţişez mult. Le învăţ tot ce ştiu şi cred că le-ar putea folosi.
Şi încerc să alung din inimă cea mai mare teamă a sufletului meu: să nu crească şi ele fără mamă.

bucurii simple

2011-09-13T12:05:00.003+03:00

"Mi-am petrecut viața citind, analizând, scriind (sau încercând să scriu) și bucurându-mă. Aceasta din urmă, mi-am dat seama, e cea mai importantă dintre toate.“ (Jorge Luis Borges)
In ultima vreme citesc tot mai rar, analizez si mai rar, scriu când apuc, dar mă bucur. Mă bucur din plin.
Dimineață, când leneveam între cearșafuri, cineva s-a trezit zâmbind și alintându-se lângă mine. Aceeași cineva care și-a întins apoi mânuțele și le-a încolăcit în jurul gâtului meu intr-o îmbrățișare caldă. Și Doamne, cât de dulce și de tandră poate fi când mă îmbrățișează!
Așa că mă bucur. De tot ce pot și de tot ce mi-e dat. În weekend ne-am desfătat cu frumusețea Apusenilor, ieri m-am bucurat de emoția începutului grupei pregătitoare dar și de roadele toamnei din care am făcut compot și încă o porție de dulceață, aseară ne-am veselit la aniversarea celei mai bune prietene a fetiței mele mari.
Bucurii simple și nepretențioase, bucuriile vieții de zi cu zi.
Voi cum mai sunteti? Ce motive de bucurie aveti zilele astea?

Fetița cu pălărie

2011-09-07T15:31:00.004+03:00

De câte ori privesc fotografia asta îmi amintesc versurile cântate de Angela Similia:
În ochii tăi se vede marea,
Se vede cerul și pământul...

Iar azi am mai găsit o poezie superbă care mi-a plăcut mult și care cred că i se potriveste:
lumea toată,
dintr-o dată,
nu-i încape-n ochişori -
rând pe rând, i se arată
vechi minuni
în noi culori
tot ce vrei
şi ce nu vrei
strânge-n căpuşorul ei -
şi sortează şi preface
şi aruncă
ce nu-i place
până când,
foarte curând,
va-mpărţi din bucurii
din tristeţi şi din mirări
cu toţi ceilalţi copii
(Sursa: http://www.sarcina-nasterea.ro/poezii-pentru-copii/fetita-mea.)

In gradina bunicilor

2011-09-07T09:45:00.007+03:00

La sfarsitul saptamanii trecute am fost din nou in gradina buniclor, micul nostru coltisor de rai in care ne-am petrecut o jumatate din vara.
Gradina a fost plina toata vara nu doar de flori ci si de zmeura, fragute, mure si alte bunatati care ne ademeneau sa zburdam prin ea.

Ne bucuram asa cum trebuie de fiecare floare:

si ne alintam in fata aparatului

iar la final ne leganam la umbra unui mar varatic

Cam asa a fost rasfatul nostru la bunici acum la inceputul toamnei.
Singurul care nu s-a rasfatat a fost tati, ca pe el l-a pacalit bunicul sa izoleze un perete al casei si a fost putin cam ocupat; dar mai mergem noi la bunici si-si va lua atunci revansa...

Porti Deschide la Cluj Arena sau ce evenimente mai avem prin oras

2011-09-06T15:40:00.003+03:00

Nu numai capitala se lauda cat poate cu un stadion nou. Si noi ne laudam cu noul nostru stadion. Noi ca oras, desigur.
Din cate am aflat, pe 1 octombrie va avea loc evenimentul Porti Deschide la Cluj Arena, iar doritorii vor putea vizita viitorul stadion intre orele 14.00 si 24.00. Incepand cu data de 8 octombrie se va da start la sirul de concerte.
Programul evenimentelor de pe Cluj Arena din luna octombrie arata cam asa:
- 1 Octombrie 2011 orele 14:00 – 24:00
Deschiderea oficiala ~ PORTI DESCHISE !
- 8 Octombrie 2011 Voltaj, Compact, Semnal M, The Scorpions.
- 9 Octombrie 2011 Dumitru Fărcaş, Aurel Tămaş si Sava Negreanu. (intrare libera)
- 10 Octombrie 2011 Smiley, Loredana & Agurida, Pasarea Colibri, Smokie.
- 11 Octombrie 2011 ‘U’ Cluj – Kuban Krasnodar.
- 15 Octombrie 2011 ‘U’ Cluj – F.C. Brasov.
Se pare ca va fi un octombrie mai mult muzical decat fotbalistic pentru noua noastra arena.
Sa aveti un inceput de toamna frumos!

Astăzi e ziua mea!

2011-08-29T13:40:00.002+03:00

Când eram fetița părinților mei, când eram mică-mică, nu țin minte să-mi fi sărbătorit vreodată ziua mea. Nu spun că asta nu s-a întâmplat. Pur și simplu eu nu-mi amintesc. În zestrea mea de amintiri pe care o port cu mine de atâția ani nu a rămas nimic despre un asemenea eveniment, nici o urarea făcută de părinți, nici o lumânare plăpândă, nici un tortuleț, nici un cadou deosebit, nici măcar vreo poză rătăcită. Nimic.
Nu-mi pot delimita clar în amintiri care e prima zi de naștere pe care am sărbătorit-o.
În vremea copilăriei mele, în sătucul în care am crescut, nu se punea un accent deosebit pe zilele de naștere ale copiilor.
Când am mers la școală, în spatele catalogului era o rubrică cu data nașterii. În dreptul meu scria: 29 august.
Da, ziua mea era 29 august, zi de mare sărbătoare.
Cât timp au trăit bunicii mei, mămuța și tătuța, nu m-au sărbătorit niciodată cu tort și cu petreceri. Probabil și pentru că ziua mea era zi de post. Dar nici nu uitau de ziua mea. În fiecare an, în ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Bătezătorul,la masa de prânz, primeam un pepene roșu sau un harbuz cum îi spuneam noi și o sută de lei. În fiecare an. Acum mai multă vreme, la țară nu se aduceau pepeni din import, nu erau sere, nu știu cum se făcea că atunci era prima dată în an când mâncam pepene. Și de multe ori și singura dată.
De atunci, ori de câte ori mă gândesc la ziua mea îmi revine în minte și în suflet dulceața și parfumul harbuzului. Așa am petrecut an după an; eu, bunicii, harbuzul și suta de lei. Și tot fără nicio poză. Iar ca o coincidență stranie, când m-am gândit la lucru acesta și am căutat prin casă, nu am găsit nicio fotografie de la ziua mea. Nici măcar din anii din urmă, când chiar m-am sărbătorit cu toate cele necesare unei asemenea împrejurări.
La 14 ani mi-am făcut și eu buletinul ca toți copiii patriei. Eram o puștoaică de la țară dar cu buletin de oraș. Tata fusese chemat la poliție să-mi dea certificatul de naștere să mi se poată face buletinul. Și a venit și ziua în care mi l-am ridicat. Nu de la ghișeu, ca toată lumea, ci dintr-un frumos birou, unde un domn polițist drăguț m-a felicitat și mi-a înmânat buletinul. Pluteam de fericire. Trăiam din plin euforia momentului.
În momentul în care mi-am deschis buletinul, lumea mea s-a prăbușit.
În buletinul meu, în mult-așteptatul meu buletin scria: data nașterii: 30 august.
La început m-am panicat. E o greșeală. Nu se poate! Mi-au greșit buletinul! Eu sunt născută în 29. Nu e posibil așa ceva! Îmi vreau ziua mea înapoi!
Poate vouă nu vi se pare nimic prea grav, dar în viața mea în care nu aveam enorm de multă statornicie, aveam nevoie de un reper indestructibil, ceva sută la sută sigur, cum ar fi să nu ai dubii asupra unor lucruri în aparență simple și banale, de exemplu data nașterii.
Un an întreg, până am mers la liceu am stat ca pe ghimpi și m-am rugat să se întâmple un miracol, să fie altă dată trecută în certificat decât în buletin. Atunci, pentru înscriere, tata mi-a dat certificatul de naștere în care scria aceeași nenorocire: 30 august.
Din anul acela, când e vorba de acte și alte chestiuni legale, răspund fără să clipesc. Sunt născută în 30 august. Dar dacă sunt întrebată de prieteni sau alți curioși, răspund 29 și 30. O vreme spuneam 29 sau 30. Dar între timp profit și eu să mă sărbătoresc în ambele zile. Știți voi, dacă viața îți dă lămâi faci limonadă sau dacă viața îți oferă lămâi îți aduci un gin, după caz, după cum preferați. Eu m-am împăcat între timp cu lămâile mele. Și nu mă surprinde nici când sunt felicitată pe 31.
O vreme am fost foarte discretă când era vorba despre ziua mea. Nu trâmbițam nicidată că se apropie, știți voi, cum fac copiii care spun luna asta va fi ziua mea sau maine e ziua mea. Nu. Eu tăceam și așteptam să văd cine își amintește de mine. Eram cam masochistă de felul meu, deoarece lumea avea și alte treburi de făcut. Desigur, un asemenea comportament nu mi-a adus nimic bun, decât durere, amărăciune și multe nopți de plâns. Dar eu tot timpul am fost o adolescentă ciudățică, introvertită și foarte bună prietenă cu plânsul, prin urmare nu era ceva neobișnuit.
Cel mai mult m-a durut însă când am împlinit 18 ani. Evident și atunci am așteptat să văd cine își amintește. Dar nu și-a amintit nimeni de cei 18 ani ai mei și marea mea aniversare. Nimeni. În niciuna din cele două zile.
Între timp, am învățat și eu de la fiica mea, care își anunță încă din ianuarie ziua ei din mai.
Așa că...
Astăzi împlinesc 33 de ani!
Astăzi e ziua mea!
Și maine!

Câteva poze de la mare - Paula

2011-08-26T13:05:00.007+03:00

Surioara mai mare s-a simțít la mare ca peștele în apă.
A fost în mediul ei. De aceea nu a fost un model prea docil, că nu stătea două clipe să-i facem fotografii, ea mereu era în mare.
Degeaba o tot rugam să stea și ea măcar două minute fără să intre în apă și să se ude leoarcă, că nu ne-am înțeles la capitolul ăsta. Cum ajungeam pe plajă, cum era în apă.

Momentele ei de bucurie și de joacă:

Iar aici a sta cuminte și la o scurtă ședință foto.

Cam așa a arătat o parte din distracția noastră de la mare.
Oh! Si până la anu mai este atâta vreme...